CARTEA A CINCEA
PSALMUL 107
1 „Lăudați
pe Domnul, căci este bun
,
căci în veac ține îndurarea Lui!”
2 Așa să zică cei răscumpărați de Domnul,
pe
care i-a izbăvit El din
mâna vrăjmașului
3 și pe care i-a strâns din toate țările:
de la răsărit și de la apus,
de la miazănoapte și de la mare.
4 Ei pribegeau prin pustie
, umblau
pe căi neumblate
și nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
5 Sufereau de foame și de sete;
le tânjea sufletul în ei.
6 Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7 i-a călăuzit pe drumul
cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8 O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit
setea sufletului însetat
și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10 Cei ce ședeau
în întuneric și în umbra morții
trăiau legați
în ticăloșie și în fiare,
11 pentru că se
răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul
Celui Preaînalt.
12 El le-a smerit inima prin suferință:
au căzut, și nimeni nu i-a
ajutat.
13 Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos
din întuneric și din umbra morții
și le-a rupt legăturile.
15 O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
16 Căci El a sfărâmat
porți de aramă
și a rupt zăvoare de fier.
17 Nebunii, prin
purtarea lor vinovată
și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
18 Sufletul
lor se dezgustase de orice hrană
și erau lângă
porțile morții.
19 Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor;
20 a trimis
Cuvântul Său și i-a tămăduit
,
și i-a
scăpat de groapă.
21 O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
22 Să-I
aducă jertfe de mulțumire
și să
vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23 Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii
și făceau negoț pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului
și minunile Lui în mijlocul adâncului.
25 El a zis și
a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
26 Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc;
sufletul
le era pierdut în fața primejdiei.
27 Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat
și zadarnică le era toată iscusința.
28 Atunci
, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A oprit
furtuna, a adus liniștea
și valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit
și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31 O, de ar lăuda
oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32 Să-L înalțe în
adunarea poporului
și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33 El preface
râurile în pustiu
și izvoarele de apă, în pământ uscat,
34 țara
roditoare, în țară sărată,
din pricina răutății locuitorilor ei.
35 Tot El preface
pustiul în iaz
și pământul uscat, în izvoare de ape.
36 Așază acolo pe cei flămânzi,
și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37 însămânțează ogoare, sădesc vii
și le culeg roadele.
38 El
îi binecuvântează și se
înmulțesc nespus
și nu le împuținează vitele.
39 Dacă sunt împuținați
și apăsați prin asuprire,
nenorocire și suferință,
40 El
varsă disprețul peste cei mari
și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41 dar
ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș
și înmulțește
familiile ca pe niște turme.
42 Oamenii
fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,
și orice nelegiuire
își închide gura!
43 Cine
este înțelept, să ia seama la aceste lucruri
și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.