PSALMUL 14
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Nebunul
zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat
oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul
Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
și care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toți
s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea
de mănâncă
pe poporul meu cum mănâncă pâinea
și nu cheamă
pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6 Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…,
dar scăparea lui este Domnul
.
7 O, de
ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când
va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli și Israel se va bucura.