PSALMUL 14
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
și care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea
de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea
și nu cheamă pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6 Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…,
dar scăparea lui este Domnul .
7 O, de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli și Israel se va bucura.