PSALMUL 140
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzește-mă de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor
și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3 Ei își ascut limba ca un șarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă . (Oprire)
4 Păzește-mă , Doamne, de mâinile celui rău!
Ferește-mă de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5 Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri,
pun rețele de-a lungul drumului
și îmi întind capcane. (Oprire)
6 Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire)
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni aprinși să cadă peste ei!
În foc să fie aruncați,
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ
și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.
12 Știu că Domnul face dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiți.
13 Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.