PSALMUL 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta
și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
și păzește ușa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
și să nu mănânc din ospețele lor!
5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.
6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul,
așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei
și de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în lațurile lor,
în timp ce eu să scap!