PSALMUL 17
O rugăciune a lui David
1 Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta
noaptea,
dacă mă vei încerca
, nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
4 Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5 pașii mei stau neclintiți
pe cărările Tale
și nu mi se clatină picioarele.
6 Strig
către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7 Arată-Ți bunătatea Ta cea minunată
, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8 Păzește-mă
ca lumina ochiului,
ocrotește-mă, la umbra
aripilor Tale,
9 de cei răi care mă prigonesc,
de vrăjmașii mei de moarte care mă împresoară!
10 Ei își închid
inima,
au cuvinte semețe
în gură.
11 Se țin de pașii mei, mă înconjoară
chiar,
mă pândesc ca
să mă trântească la pământ.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l!
Izbăvește-mă de cel rău cu sabia
Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care își au partea lor în viața aceasta
și cărora le umpli pântecele cu bunătățile Tale.
Copiii lor sunt sătui
și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăția
mea, voi vedea Fața Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura
de chipul Tău.