PSALMUL 18
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund ,
scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul !”
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morții
și mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfășuraseră legăturile mormântului
și mă prinseseră lațurile morții.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu:
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,
temeliile munților s-au mișcat
și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9 A plecat cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim și zbura,
venea plutind pe aripile vântului.
11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui , împrejurul Lui,
erau niște ape întunecoase și nori negri.
12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori
care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul
cu grindină și cărbuni de foc.
14 A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia apelor
și s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg
și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină față de El
și m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea , Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun, Tu Te arăți bun,
cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,
26 cu cel curat, Te arăți curat
și, cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui.
27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește
și smerești privirile trufașe.
28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.
Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite ,
Cuvântul Domnului este încercat :
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31 Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul
și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge cu putere
și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele ,
34 El îmi deprinde mâinile la luptă,
așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
și îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgești drumul sub pașii mei
și nu-mi alunecă gleznele .
37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung
și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă
și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul , dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului mă lingușesc .
45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine
și ies tremurând din cetățuile lor.
46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune popoarele
48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea , Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri împăratului Său
și dă îndurare unsului Său,
lui David, și seminței lui, pe vecie .