PSALMUL 2
1 Pentru ce se întărâtă
neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său
, zicând:
3 „Să le rupem
legăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
4 Cel ce
șade în ceruri râde
,
Domnul Își bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele
Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: ‘Tu
ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi
și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu
le vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
11 Slujiți
Domnului cu frică
și bucurați-vă tremurând
.
12 Dați cinste
Fiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mânia
Lui este gata să se aprindă!
Ferice
de toți câți se încred în El!