PSALMUL 35
Un psalm al lui David
1 Apără-mă
Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă
Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia
pavăza și scutul
și scoală-Te să-mi ajuți!
3 Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!
4 Rușinați
și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața!
Să dea înapoi
și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!
5 Să fie
ca pleava luată de vânt
și să-i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos
și alunecos
și să-i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins
lațul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viața;
8 să-i ajungă
prăpădul pe neașteptate,
să fie prinși în lațul
pe care l-au întins,
să cadă în el și să piară!
9 Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:
se
va veseli de mântuirea Lui.
10 Toate
oasele mele vor zice: „Doamne, cine
poate, ca Tine,
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”
11 Niște martori
mincinoși se ridică
și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12 Îmi întorc
rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, când
erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
și mă rugam
cu capul plecat la sân.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng;
se strâng fără știrea mea
, ca să mă batjocorească,
și mă sfâșie
neîncetat.
16 Scrâșnesc
din dinți împotriva mea
împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, până când Te vei uita
la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viața
din ghearele acestor pui de lei!
18 Și eu Te voi lăuda
în adunarea cea mare
și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să
nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași,
nici să
nu-și facă semne cu ochiul cei ce
mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Își deschid
gura larg împotriva mea
și zic: „Ha
! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”
22 Doamne, Tu vezi
: nu
tăcea!
Nu Te depărta
de mine, Doamne!
23 Trezește-Te și scoală-Te
să-mi faci dreptate!
Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă
după
dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să
nu se bucure ei de mine!
25 Să
nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghițit
!”
26 Ci să fie rușinați
și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace
cu rușine și ocară cei ce se ridică
împotriva mea!
27 Să
se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea
și să zică
neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care
vrea pacea robului Său!”
28 Și atunci limba
mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.