PSALMUL 36
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David, robul Domnului
1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măgulește singur în ochii lui,
ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare ;
nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4 În așternutul lui se gândește la răutate ,
stă pe o cale care nu este bună
și nu urăște răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri
și credincioșia Ta, până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu
și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belșugul Casei Tale
și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieții;
prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc
și dreptatea peste cei cu inima neprihănită !
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!
12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă;
sunt răsturnați și nu pot să se mai scoale.