PSALMUL 57
Către mai-marele cântăreților.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări.
Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.
4 Sufletul meu este între niște lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți
și a căror limbă este o sabie ascuțită.
5 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei întinseseră un laț sub pașii mei;
sufletul mi se încovoia
și-mi săpaseră o groapă înainte:
dar au căzut ei în ea. (Oprire)
7 Inima mea este tare , Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.
8 Trezește-te, suflete ! Treziți-vă, alăută și harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri
și credincioșia Ta, până la nori.
11 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!