PSALMUL 58
Către mai-marele cântăreților.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
1 Oare tăcând faceți voi dreptate?
Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă săvârșiți nelegiuiri;
în țară puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor,
mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui șarpe,
ca otrava unei aspide surde, care își astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg!
Săgețile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeți tocite!
8 Să piară ca un melc care se topește umblând;
să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
își va scălda picioarele în sângele celor răi.
11 Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”