PSALMUL 69
Către mai-marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci
îmi amenință apele viața.
2 Mă afund
în noroi și nu mă pot ține;
am căzut în prăpastie și dau apele peste mine.
3 Nu mai pot
strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc
ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc
fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea
și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6 Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!
Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
și îmi acoperă fața rușinea.
8 Am ajuns
un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci
râvna Casei Tale mă mănâncă
și
ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng și
postesc,
și ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
și
ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
și
cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la
vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să
fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie
!
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
și să nu se închidă
groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci
bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți
privirile spre mine
17 și nu-Ți ascunde
fața de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19 Tu știi ce ocară
, ce rușine și batjocură mi se face;
toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav;
aștept să-i fie cuiva milă
de mine, dar degeaba;
aștept mângâietori
, și nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
și, când
mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă
și liniștea într-un laț!
23 Să li se întunece
ochii și să nu mai vadă,
și clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ți
mânia peste ei
și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie
să le rămână locuința
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei
prigonesc pe
cel lovit de Tine,
povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27 Adaugă
alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și
să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie șterși
din cartea vieții
și
să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29 Eu sunt nenorocit și sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda
Numele lui Dumnezeu prin cântări
și prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai
plăcut Domnului decât un vițel
cu coarne și copite!
32 Nenorociții
văd lucrul acesta și se bucură;
voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă
să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci
și nu nesocotește pe prinșii
Lui de război.
34 Să-L laude
cerurile și pământul,
mările și
tot ce mișună în ele!
35 Căci
Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda;
ele vor fi locuite și luate în stăpânire;
36 sămânța
robilor Lui le va moșteni,
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.