CARTEA A TREIA
PSALMUL 73
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul
și erau să-mi alunece pașii!
3 Căci
mă uitam cu jind la cei nesocotiți
când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au
parte de suferințele omenești
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-i
învelește.
7 Li se bulbucă ochii
de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd
și vorbesc
cu răutate de asuprire:
vorbesc
de sus,
9 își înalță gura
până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei,
înghite
apă din plin
11 și zice: „Ce
ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Așa sunt cei răi:
totdeauna fericiți
și își măresc bogățiile.
13 Degeaba
dar mi-am curățit eu inima
și mi-am
spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
și în toate diminețile sunt pedepsit.
15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am
gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am
intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soarta
de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui
în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!
Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
20 Ca
un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, la
deșteptarea Ta!
21 Când mi se
amăra inima
și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost
și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi
cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe
cine altul am eu în cer afară de Tine?
Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea
și inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea
mea de moștenire.
27 Căci iată că cei ce
se depărtează de Tine pier;
Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși
.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii
de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc
toate lucrările Tale.