PSALMUL 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților.
De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul
1 Doamne, Dumnezeul
mântuirii mele!
Zi
și noapte strig înaintea Ta!
2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
3 căci mi s-a săturat sufletul de rele
și
mi se apropie viața de Locuința morților.
4 Sunt pus în rândul
celor ce se coboară în groapă,
sunt
ca un om care nu mai are putere.
5 Stau întins printre cei morți
ca cei uciși și culcați în mormânt,
de care nu-Ți mai aduci aminte
și care sunt despărțiți de
mâna Ta.
6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
7 Mânia Ta mă apasă
și mă năpădești cu
toate valurile Tale. (Oprire)
8 Ai îndepărtat
de la mine pe toți prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis
și nu pot să ies.
9 Mi se topesc ochii
de suferință;
în toate zilele Te chem
, Doamne,
și-mi întind
mâinile spre Tine!
10 Oare
pentru morți faci Tu minuni?
Sau se scoală morții să Te laude? (Oprire)
11 Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt
și de credincioșia Ta în adânc?
12 Sunt cunoscute
minunile Tale în întuneric
și
dreptatea Ta în țara uitării?
13 Doamne, eu Îți cer ajutorul
și
dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.
14 Pentru ce
, Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi
Fața Ta?
15 Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor,
sunt cuprins
de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.
16 Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17 Ele mă
înconjoară toată ziua ca niște ape,
mă înfășoară toate deodată.
18 Ai depărtat
de la mine pe prieteni și tovarăși,
și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.