1 Apoi mi s-a dat o trestie
asemenea unei prăjini și mi s-a zis: „Scoală-te
și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2 Dar curtea
de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci
a fost dată neamurilor, care vor călca
în picioare sfânta cetate patruzeci
și două de luni. 3 Voi da celor doi martori
ai Mei să prorocească
îmbrăcați în saci o
mie două sute șaizeci de zile.” 4 Aceștia sunt cei doi
măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5 Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc
care mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă
vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. 6 Ei au
putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, și au
putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. 7 Când își vor
isprăvi mărturisirea lor, fiara
care se ridică din
adânc va
face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. 8 Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății
celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde
a fost răstignit și Domnul lor. 9 Și
oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam vor sta trei zile și jumătate și vor privi trupurile lor moarte și
nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. 10 Și
locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri
unii altora, pentru că
acești doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. 11 Dar
, după cele trei zile și jumătate, duhul
de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. 12 Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiți-vă aici!” Și
s-au suit într-un nor
spre cer, iar
vrăjmașii lor i-au văzut. 13 În clipa aceea s-a
făcut un mare cutremur de pământ și s-a prăbușit a
zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Și cei rămași s-au îngrozit și au
dat slavă Dumnezeului cerului. 14 A doua
nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. 15 Îngerul
al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și
în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția
lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și
El va împărăți în vecii vecilor.” 16 Și cei
douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fețele la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu 17 și au zis: „Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care
ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și
ai început să împărățești. 18 Neamurile
se mâniaseră, dar a venit
mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici
și mari, și să
prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” 19 Și Templul
lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au
fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și
o grindină mare.
