1 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin
ca să nască. 3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un
mare balaur roșu, cu
șapte capete, zece coarne și
șapte cununi împărătești pe capete. 4 Cu coada
trăgea după el a treia parte din
stelele cerului și
le arunca pe pământ.
Balaurul a stat înaintea
femeii care stătea să nască, pentru ca
să-i mănânce copilul, când îl va naște. 5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El
are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. 6 Și femeia
a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o
mie două sute șaizeci de zile. 7 Și în cer s-a făcut un război. Mihail
și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, 8 dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi
, numit diavolul și Satana, acela care
înșală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ și împreună cu el au fost
aruncați și îngerii lui. 10 Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum
au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi
pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11 Ei
l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu
și-au iubit viața chiar până la moarte. 12 De aceea bucurați-vă
, ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai
de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă
știe că are puțină vreme.” 13 Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe
femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Și
cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca
să zboare cu ele în
pustie, în locul ei, unde este hrănită o
vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui. 15 Atunci, șarpele a
aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. 16 Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17 Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a
dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia
lui Isus Hristos.