1 Apoi am
văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că
cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. 2 Și eu am văzut
coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită
ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul
lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El
va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și
moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici
tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” 5 Cel ce
ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată
, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste
cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” 6 Apoi mi-a zis: „S-a
isprăvit! Eu
sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi
da să bea fără plată din izvorul apei vieții. 7 Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu
voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu. 8 Dar
cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul
care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” 9 Apoi unul din cei
șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ți arăt mireasa
, nevasta Mielului!” 10 Și m-a dus, în
Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea
sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu, 11 având
slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. 12 Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece
porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. 13 Spre
răsărit erau trei porți; spre miazănoapte, trei porți; spre miazăzi, trei porți și spre apus, trei porți. 14 Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele
erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15 Îngerul care vorbea cu mine avea
ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei. 16 Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini
. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă. 17 I-a măsurat și zidul și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. 18 Zidul era zidit de iaspis și cetatea era de aur curat, ca sticla curată. 19 Temeliile
zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; 20 a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. 21 Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății
era de aur curat, ca sticla străvezie. 22 În cetate n-am văzut niciun
Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul sunt Templul ei. 23 Cetatea
n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul. 24 Neamurile
vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. 25 Porțile
ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi
noapte. 26 În ea vor aduce
slava și cinstea neamurilor. 27 Nimic întinat nu
va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea
vieții Mielului.
