1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o
carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită
cu șapte peceți. 2 Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” 3 Și nu se găsea nimeni nici în cer
, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. 4 Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5 Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul
din seminția lui Iuda, Rădăcina
lui David, a biruit ca să deschidă cartea și
cele șapte peceți ale ei.” 6 Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un
Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte
ochi, care sunt cele
șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7 El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce
ședea pe scaunul de domnie. 8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei
douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută
și potire de aur pline cu tămâie, care
sunt rugăciunile sfinților. 9 Și cântau
o cântare nouă și ziceau: „Vrednic
ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci
ai fost înjunghiat și ai
răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din
orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. 10 Ai
făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!” 11 M-am uitat și, împrejurul
scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii
de ori zece mii și mii de mii. 12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic
este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” 13 Și pe toate
făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce
șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda
, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” 14 Și
cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”
Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce
este viu în vecii vecilor!