Întâietatea iudeului
1 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că
lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce are a face dacă unii
n-au crezut? Necredința
lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și toți
oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: „Ca
să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? (Vorbesc
în felul oamenilor.) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
va judeca Dumnezeu lumea? 7 Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8 Și de ce să
nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți
, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11 Nu
este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12 Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13 Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin
de aspidă; 14 gura
le este plină de blestem și de amărăciune; 15 au picioarele grabnice
să verse sânge; 16 prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17 nu cunosc calea păcii; 18 frica de Dumnezeu nu
este înaintea ochilor lor.” 19 Știm însă că tot ce
spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
faptele Legii, deoarece prin
Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
Iertarea prin credință
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire
pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc
Legea și
Prorocii – 22 și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu
este nicio deosebire. 23 Căci toți
au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24 Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie
, prin credința în sângele
Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci
trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27 Unde este dar
pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credință, fără faptele Legii. 29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30 deoarece Dumnezeu este unul
singur și El va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.
Pilda lui Avraam
31 Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.