1 Unde s-a dus iubitul tău,
cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –
2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,
ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu;
el își paște turma între crini. –
4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.
5 Întoarce-ți ochii de la mine,
căci mă tulbură.
Perii tăi sunt ca o turmă de capre
care poposesc pe coama Galaadului.
6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
și niciuna din ele nu este stearpă.
7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta…
8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare
și fete fără număr,
9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;
ea este singură la mama sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd și o numesc fericită;
împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –
10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,
frumoasă ca luna,
curată ca soarele,
dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –
11 M-am coborât în grădina cu nuci
văd verdeața din vale,
să văd dacă a înmugurit via
și dacă au înflorit rodiile.
12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus
la carele poporului unui om ales. –
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –
Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita
ca la niște fete ce joacă în cor ?