1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri
și în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârșitul
acestor zile, ne-a vorbit
prin Fiul, pe
care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin
care a făcut și veacurile. 3 El, care
este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține
toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut
curățirea păcatelor și a șezut
la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 5 Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul
Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăși: „Eu
Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu”? 6 Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut
, zice: „Toți
îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” 7 Și despre îngeri zice: „Din vânturi face
îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; 8 pe când Fiului I-a zis: „Scaunul
Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. 9 Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a
uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.” 10 Și iarăși: „La
început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11 Ele
vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12 le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.” 13 Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi
la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale”? 14 Nu sunt oare
toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni
mântuirea?