1 În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus
pentru oameni în
lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca
să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 El
poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și
el este cuprins de slăbiciune. 3 Și, din pricina
acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale norodului. 4 Nimeni
nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron
. 5 Tot așa
și Hristos, nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul
Meu, astăzi Te-am născut.” 6 Și, cum zice iarăși într-alt loc: „Tu
ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” 7 El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând
rugăciuni și cereri cu
strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce
putea să-L izbăvească de la
moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, 8 măcar
că era Fiu, a învățat să asculte
prin lucrurile pe care le-a suferit. 9 Și, după ce a fost făcut desăvârșit
, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot „după
rânduiala lui Melhisedec”. 11 Asupra celor de mai sus, avem multe
de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-ați făcut greoi
la pricepere. 12 În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele
dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte
, nu de hrană tare. 13 Și oricine nu se hrănește decât cu lapte nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc
. 14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească
binele și răul.
