Psalmul 89

PSALMUL 89
O cântare a lui Etan, Ezrahitul
1 Voi cânta totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice!
Tare ca cerurile este credincioșia Ta!”
3 „Am făcut legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat robului Meu David:
4 ‘Îți voi întări sămânța pe vecie
și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.’” (Oprire)
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
și credincioșia Ta în adunarea sfinților !
6 Căci în cer cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților
și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oștirilor,
cine este puternic ca Tine, Doamne!
Și credincioșia Ta Te înconjoară.
9 Tu îmblânzești mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potolești.
10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.
11 Ale Tale sunt cerurile și pământul,
Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua;
Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Brațul Tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
14 Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea și credincioșia sunt înaintea Feței Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței,
care umblă în lumina Feței Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău
și se fălește cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu ești fala puterii lui;
și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr ;
20 am găsit pe robul Meu David
și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini
și brațul Meu îl va întări.
22 Vrăjmașul nu-l va prinde
și cel rău nu-l va apăsa,
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui
și voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el
și tăria lui se va înălța prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
și în dreapta lui râurile.
26 El Îmi va zice: ‘Tu ești Tatăl meu,
Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele!’
27 Iar Eu îl voi face întâiul născut,
cel mai înalt dintre împărații pământului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea
și legământul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face veșnică sămânța
și scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
și nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele
și nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua
și nelegiuirile cu lovituri,
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul
și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.
35 Am jurat odată pe sfințenia Mea:
să mint Eu oare pe David?
36 Sămânța lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna va dăinui pe vecie
și ca martorul credincios din cer.” (Oprire)
38 Și totuși Tu l-ai îndepărtat
și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.
40 I-ai prăbușit toate zidurile
și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41 Toți trecătorii îl jefuiesc
și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43 ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi
și nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui
și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie ;
45 i-ai scurtat zilele tinereții
și l-ai acoperit de rușine. (Oprire)
46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare
și-Ți va arde mânia ca focul?
47 Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea
și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului!
48 Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea,
care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? (Oprire)
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat lui David în credincioșia Ta?
50 Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare;
51 adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne,
de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!