PSALMUL 89
O cântare a lui Etan, Ezrahitul
1 Voi cânta
totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia
Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice!
Tare ca cerurile este credincioșia Ta!”
3 „Am făcut
legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat
robului Meu David:
4 ‘Îți voi întări sămânța
pe vecie
și-n veci
îți voi așeza scaunul de domnie.’” (Oprire)
5 Cerurile
laudă minunile Tale, Doamne,
și credincioșia Ta în adunarea sfinților
!
6 Căci în cer
cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu
este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților
și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oștirilor,
cine este puternic
ca Tine, Doamne!
Și credincioșia Ta Te înconjoară.
9 Tu
îmblânzești mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potolești.
10 Tu
ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.
11 Ale
Tale sunt cerurile și pământul,
Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea
și miazăziua;
Taborul
și Hermonul
se bucură de Numele Tău.
13 Brațul Tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
14 Dreptatea
și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea
și credincioșia sunt înaintea Feței Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaște sunetul
trâmbiței,
care umblă în lumina
Feței Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău
și se fălește cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu ești fala puterii lui;
și, în
bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr
;
20 am găsit
pe robul Meu David
și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl
va sprijini
și brațul Meu îl va întări.
22 Vrăjmașul
nu-l va prinde
și cel rău nu-l va apăsa,
23 ci voi zdrobi
dinaintea lui pe potrivnicii lui
și voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioșia
și bunătatea Mea vor fi cu el
și
tăria lui se va înălța prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna
lui marea
și în dreapta lui râurile.
26 El Îmi va zice: ‘Tu ești Tatăl
meu,
Dumnezeul meu și Stânca
mântuirii mele!’
27 Iar Eu îl voi face întâiul
născut,
cel mai înalt
dintre împărații pământului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea
Mea
și legământul
Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face veșnică sămânța
și scaunul
lui de domnie, ca
zilele cerurilor.
30 Dacă fiii
lui vor părăsi
Legea Mea
și nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele
și nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi
fărădelegile cu nuiaua
și nelegiuirile cu lovituri,
33 dar
nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul
și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.
35 Am jurat odată
pe sfințenia Mea:
să mint Eu oare pe David?
36 Sămânța
lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca
soarele;
37 ca luna va dăinui pe vecie
și ca martorul credincios din cer.” (Oprire)
38 Și totuși
Tu l-ai îndepărtat
și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât și i-ai pângărit
cununa.
40 I-ai prăbușit
toate zidurile
și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41 Toți trecătorii îl jefuiesc
și a ajuns de batjocura
vecinilor lui.
42 Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43 ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi
și nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui
și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie
;
45 i-ai scurtat zilele tinereții
și l-ai acoperit de rușine. (Oprire)
46 Până
când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare
și-Ți
va arde mânia ca focul?
47 Adu-ți
aminte ce scurtă este viața mea
și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului!
48 Este vreun om care
să poată trăi și să nu
vadă moartea,
care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? (Oprire)
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat
lui David în
credincioșia Ta?
50 Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ți
aminte că port în sân ocara multor popoare;
51 adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne,
de
ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52 Binecuvântat
să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!