Pavel înaintea lui Agripa
1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință. 4 Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5 Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre. 6 Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7 și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi și noapte. Pentru această nădejde , împărate, sunt pârât eu de iudei! 8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții? 9 Și eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. 12 În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14 Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’ 15 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. 16 Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. 17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.’ 19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20 Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăința lor. 21 Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22 Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus prorocii și Moise că are să se întâmple, 23 și anume că Hristosul trebuie să pătimească și că , după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină norodului și neamurilor.” 24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26 Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi.” 28 Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!” 29 „Fie curând , fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.”
Nevinovăția lui Pavel recunoscută
30 Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31 Și când au plecat, ziceau unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32 Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.”
O Pavel angloa Agripa.
1 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Sî tu kamimos te čeačiaves tu!” O Pavelo tinzosardea o vast, thai lea te čeačiavel pe kadea:
2 „Dina ma baxtalo, thagarina Agripa, kă sî te čeačiava ma ades angla tute, anda sa le butea anda save sîm pîŕîme le Iudeiendar;
3 kă tu prinjeanes but mišto sa le krisa thai le biatearimata lengă. Anda kodea, rudi tu te ašunes ma lašimasa.
4 E čivava mîŕî, anda le mai anglal des mîŕă tărnimahkă, sî prinjeandi sal Iudeiendar, anda kă nikărdem la ando Ierusalimo, ando maškar mîŕă neamohko.
5 Kana kamen te denduma, on jeanen kă dă anglal traisardem, sar khă Fariseo, pala e mai tang partida, la religiati amareati.
6 Thai akana, sîm dino ande kris, anda o ajukărimos le šinaimahko, kai kărdea les o Dell amară daddengă,
7 thai saveako pherimos ajukrăn les kola dešudui semençii amară, kai kanden biatărdimahko le Devllehkă, des thai reat. Anda kadoa ajukărimos, thagarina, sîm pîŕîme le Iudeiendar!
8 So? Falpe tumengă bipateaimahko kă o Dell juwindil le mullen?
9 Thai me, so sî čeačes, pateauas kă trăbul te kărau but butea pa o Anau le Isusohko andoa Nazareto,
10 thai kadea i kărdem ando Ierusalimo. Šudem ando phandaimos bute sfinçăn, kă lem e zor kadea kata le raša le mai bară; thai, kana sas dine mullimahkă, dauas i me muŕo voto le kolavrănça.
11 Mardem le butivar ande sal khăngărea thai dauas sa mîŕî zor te kărau le te prasan. Ande muŕo telearimos o dillo, pa lende, našauas le ji ande le kolaver četăçi străinurea.
12 Anda kadea buti, teleardem ando Damasko, zorasa thai kamimasa kata le raša le mai bară.
13 Karing o maškar le desăhko, thagarina, po drom, dikhlem străfeaindoi karing mande thai karing mîŕă jene khă lumina andoa čerii, saveako, străfeaimos nakhavelas le khamehko.
14 Peleam saoŕă tele kai phuw; thai me ašundem khă mui, kai phenelas mangă ande šib e evreihko: „Saule, Saule, sostar tinuis Ma? Sî tukă pharo te šudes le pînŕăsa parpale ando gor khă pusaimahko.”
15 „Kon san, Raia?”, dem anglal me. Thai o Rai phendea: „Me sîm o Isuso kai tinuis Les.
16 Ta ušti, thai beši ande pînŕănde; kă sîkade Ma tukă, kaste thoau tu kanditorii thai dikhlitorii kaditi le buteango, save dikhlean le, sode i le buteango kai či dikhăsa Ma kă kărau le.
17 Alosardem tu andoa maškar le norodohko kadalehko thai andoa maškar le neamurengo, ka save tradau tu,
18 kaste pîtărăs lengă iakha, te ambolden pe katoa tuneriko kai lumina, thai tala e zor le Bengăsti koa Dell; thai te len, andoa pateaimos ande Mande, o iertimos le bezexăngo thai o mandimos andekhthan kolença sfinçome.”
19 Anda kodea, thagarina Agripa, či kamblem te na lama le dikhlimahkă čerikanehkă.
20 Ta demduma anglal kolengă andoa Damasko, pala kodea ando Ierusalimo, ande sai Iudea, thai kal Neamuri, te kăin pe thai te ambolden pe koa Dell, thai te kărăn kărdimata vreničea le kăimasa lengo.
21 Dikta sostar thodine le Iudeia o vast pe mande ando Templo, thai rodine te mudarăn ma.
22 Ta, naismos le kandimahkă le Devllehkă, ašilem ande čivava ji ando des kadoa; thai demduma angla kukolengă le çînorăngă thai kolengă le bară, bi te duriuau khančestar kata so phendine le prooročea thai o Moise kă sî te kărdeol pe;
23 thai kadea, kă o Kristoso trăbul te tinuil, thai kă, pala so avela o mai anglal andoa juvindimos le mullengo, vestila e lumina le norodohkă thai le Neamurengă.”
24 Ta kana delas o duma kadea kaste čeačeavel pe, o Festus phendea muiesa zuralo: „Pavele, san dillo! O sîkaimos tiro o but kărăl tu te des ando dillimos.”
25 „Či sîm dillo, but alosardea Festus,” dea anglal o Pavelo, „kandimasa, mothoau divanuri čeačimasa thai godimahkă.
26 O thagar jeanel kadala butea, thai anda kodea dau lehkă duma zorasa; kă sîm pateamno kă khanči nai lehkă biprinjeando anda lende, anda kă či kărdini le ande khă kolço!
27 Pateas tu ande le Prooročea, thagarina Agripa?… Jeanau kă pateas.”
28 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Iekhatar mai kames tu te anes ma te kărdiuau kristiano!”
29 „Avela iekhatar, avela dur,” dea anglal o Pavelo, „te del o Dell ta na numai tu, ta sa kakala kai ašunen ma ades koče te aven kadea sar sîm me, avri anda le lançuri kadala.”
O bidošalimos le Pavelohko prinjeando.
30 O thagar, o guvernatorii, o Bereniče, thai sa kola kai bešenas andekhthan lença, ušti le.
31 Thai kana telearde, phenenas iekh karing le kolaver: „o manuši kadoa či kărdea khanči vreniko mullimahko or phandaimahko.”
32 Thai o Agripa phendea le Festusohkă: „Le manušehkă kadalehkă daštilas te del pe lehkă drom, kana či manglino te avel krisînime le Čezarostar.”