Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
1 Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” 5 N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și se mira de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod.
7 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11 Și , dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13 Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 15 Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” 16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” 17 Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21 Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” 24 Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26 Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Înmulțirea pâinilor
30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i învețe multe lucruri. 35 Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Dați-le voi să mănânce” , le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” 38 Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” 39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40 Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea . Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42 Au mâncat toți și s-au săturat; 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
45 Îndată , Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52 căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54 Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.
O Isus ando Nazareto. O bipateaimos le Bešlitorengo.
1 O Isus teleardea oçal, thai gălotar ande Pehko čem. Le jene Lehkă găle pala Leste.
2 Kana avilo o des le Savatohko, lea te sîkavel le norodos ande khăngări. But, kana ašunenas Les, mirinas pe thai phenenas: „Katar sî Les kada butea? Savestar xaraimos sî kadoa, kai dea Les dino? Thai sar kărdeon kadala minuni tala Lehko vast?
3 Nai kadoa o kaštari, o šeau la Mariako, o phral le Iakovohko, le Iosehko, le Iudahko thai le Simionohko? Nai Lehkă pheia koče maškar amende?” Thai arakhănas khă doši ambladimasti ande Leste.
4 Ta o Isus phendea lengă: „Khă prooroko nai atearimahko numai ande Lehko čem, maškar Lehkă neamuri thai ande Lehko khăr.”
5 Našti kărdea či khă minunea oče, ta numai thodea Pehkă vast pa varesar nasfale thai sasteardea le.
6 Thai mirilas pe anda lengo bipateaimos.
O tradimos kolengo le dešudongo.
O Isus phirălas le gava anda sal riga thai sîkavelas le norodos.
7 Atunči akhardea Peste le kukolen dešudon, thai lea te tradele dui po dui, dindoi le zor pal duxurea le jungale.
8 Mothodea lengă te na len khanči pesa po dron numai khă rowli; te na avele či manŕo, či straiça, či love xarkumakă po brečinari;
9 te podin pe sandalença, thai te na xureavenpe duie raxameança.
10 Pala kodea phendea lengă: „Ande sako khăr kai šona tume, te ašen oče ji kana telearăna andoa khăr kodoa.
11 Thai, kana ande vokh than či primina tume, thai či ašunena tume, te jeantar oçal, thai te činon andakhdata e poši tala tumară pînŕă, sar phendimos anda lende. Čeačes phenau tumengăkă, ando des la krisako, avela mai lesne anda e phuw la Sadomati thai la Gomorati dă sar andai četatea kodea.”
12 Le jene gălinetar, thai dineduma o kăimos.
13 Ankalavenas but beng, thai makhănas zetinosa bute nasfalen, thai sastearănas le.
O mullimos le Ioanohko le Bolditorehko.
14 O Thagar o Irod, ašundea dindoi pe duma poa Isus, savehko Anau arăslosas but ašundo; thai phendea: „O Ioan Bolditorii uštilo andal mulle, thai anda kodea kărăn buti kadala zora anda leste.”
15 Aver phenenas: „Sî o Ilia.” Ta aver phenenas: „Sî khă prooroko sar iekh andal proorokuri.”
16 Ta o Irod, kana ašundea e buti, phendea: „O Ioano kodoa, savehko šindem lehko šero, ušti'lo andal mulle.”
17 Kă orta o Irodo tradeasas te astarăn le Ioanos, thai phangleasas les ando beci, andai kîrkota la Irodiadiati Kă e romni lehkă phralesti le Filiposti, anda kă lesasla o dă romni.
18 Thai o Ioan phenelas le Irodohkă: „Nai tukă meklino te nikrăs la romnea te phraleskărea!”
19 E Irodiada sas la xoli po Ioan, thai kamelas te mudarăles. Ta našti las,
20 kă o Irodo daralas le Ioanostar, anda kă jeanelas les khă manuši bibezexalo thai sfînto; dabadikhălas les, thai, kana ašunelas les, butivar ašelas ande toll, bijeanglindoi so te kărăl; thai ašunelas les bară dragosa.
21 Sakadea avilo khă des, laše meklimasa, kana o Irodo kărălas o prazniko pehkă desăhko le kărdimahko, thai dea khă bari govia le barăraiengă pehkă, le mai bară kătănengă thai le bravalengă la Galeliakă.
22 E šei la Irodiadati avili i oi kai govia, khăldea, thai čeilea le Irodos thai lehkă gosten. O thagar phendea la šeiakă: „Mang mangă or so kamesa, thai daua tu.”
23 Pala kodea phendea solaxaimasa: „Or so mangăsa mangă, daua tu, avela i dopaši anda o thagarimos muŕo.”
24 E šei ankăsti avri, thai phendea pehka dakă: „So te mangau? Thai lati dei dea la anglal: „O šero le Ioan Bolditorehko.”
25 Oi avili iekhatar koa Thagar, thai kărdea lehkă kadoa phendimos: „Kamau te des ma iekhatar, pe khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko.”
26 O Thagar tristosai'lo but zurales; ta, anda e doši le solaxaimatăngă pehkă thai anda e doši le gostendi, či kamblea te phenel či.
27 Tradea andakhdata khă kătana kai arakhălas les, le mothodimasa te anel o šero le Ioanohko le Bolditorehko. E kătana le arakhlimasti găli thai šindea o šero le Ioanohko ando beči,
28 andea les pe khă teiari, thai dea les la šeiakă, thai e šei dea les pehka dakă.
29 Le jene le Ioanohkă, kana ašundine kadea buti, avile ta vazdine lehko stato, thai thodine les ande khă mormînto.
O butimos le manŕăngo.
30 Le apostolea tidepe koa Isus thai phendine Lehkă sa so kărdinesas thai sa so sîkadesas le manušen.
31 O Isus phendea lengă: „Aven korkoŕo ande khă rig, andekh than pusto, thai čiion tumengă xançî.” Kă sas but kukola kai avenas thai kai jeanastar, thai on nas le čiro či te xan.
32 Telearde le berosa, kaste jean ande khă than pusto, mai rigate.
33 Le manuši dikhlinele telearindoi, thai prinjeandele; prastaine telal anda sal riga, thai avile angla lende ando than kai jeanas on.
34 Kana ankăste andoa bero, o Isus dikhlea but norodo; thai falea Les nasul anda lende, anda kă sas sar varesar bakrea kai nai le bakreari; thai lea te sîkavele but butea.
35 Anda kă o des sas te jealtar, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto thai o des sî te jealtar.
36 Dele drom te jeantar ande le kătune thai ande le gava dă rigatar, kaste tinen pehkă manŕo, anda kă nai le so te xan.”
37 „Den le tume te xan”, dea le anglal o Isus. Ta on phendine Lehkă: „Ta te jeas te tinas manŕo duie šelle frančengo, thai te das le te xan?”
38 Thai O pušlea le: „Sode manŕă sî tume? Jean ta dikhăn.” Găline thai dikhline sode manŕă sas le, thai dine anglal: „Panji, thai dui mašoŕă.”
39 Atunčeara mothodea lengă te lašarăn le saorăn, kîrduri-kîrduri, pe čear e zăleno.
40 Thai bešline tele andel kîrduri, po khă šell thai po panvardeši.
41 O lea kukola panji manŕă thai dui mašoŕă. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri thai phendea o dinodumadămišto. Pala kodea phaglea le manŕă thai dea le kal jene, ta on te xulaven le koa norodo. Sa kadea i kukola dui mašoŕă, xuladea le ka saoŕă.
42 Xaline saoŕă thai saoŕă čeailile:
43 thai vazdine dešudui košuri pherde prušuka manŕăhkă thai so mai ašileasa andal maše.
44 Kola kai xaline le manŕă, sas panji mii murši.
O Isus phirăl pe marea.
45 Iekhatar, o Isus zorisardea le jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste la kolavreatar rig, karing e Betsaida. Ando čiro kadoa, O sas te del drom le norodos.
46 Pala so lea Pehkă lašimos kata o norodo, gălo ando baŕobaro, kaste rudil Pe.
47 Kana peli e reat, o bero sas ando maškar la mareako, ta o Isus sas korkoŕo po mallo.
48 Dikhlea le jenen kă kăzninpe te vîslin, kă e bravall nas lengă laši. Thai ando štarto straja andai reat, gălo lende, phirindoi pe marea.
49 Kana dikhline Les on phirindoi pe marea, falea lengă kă sî khă averbuti, thai çîpisarde;
50 anda kă saoŕă dikhle Les, thai daraile.O Isus dea duma iekhatar lença, thai phendea lengă: „Zureon, Me sîm, na daran!”
51 Pala kodea ankăsto ando bero, thai e bravall atărdili. On ašile mirime thai baŕurunimene,
52 kă či ateardesas e minunea le manŕăsa, anda kă lengo illo sas baŕuno.
Sastimata ando Ghenezareto.
53 Pala so nakhle e marea, avile pe phuw le Ghenezaretosti, thai çîrdine koa mallo.
54 Kana ankăste andoa bero, le manuši kodola prinjeandine iekhatar le Isusos,
55 prastaine anda seal riga, thai line te anen le nasfalen andel paturi, orkatar ašundeolaspe kă sas O.
56 Orkatar šolaspe O, andel gava, andel četăçi or andel kătune, thonas le nasfalen andel piaçuri, thai rudinas Les te mekăl le numai te azbaven la podeatar Lehka raxameatar. Thai saoŕă kai azbadeonas Lestar sas sastearde.