1 Deci , fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2 Înțelegeți-ne bine! N-am nedreptățit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni. 3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre pe viață și pe moarte. 4 Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere , îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5 Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. 6 Dar Dumnezeu , care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. 7 Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8 Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme) – 9 totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nicio pagubă din partea noastră. 10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. 11 Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12 Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiați. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. 14 Și dacă m-am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. 15 El are o și mai mare dragoste pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor și de primirea pe care i-ați făcut-o, cu frică și cutremur. 16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.
1 Kadea, anda kă same kadalendar šinaimata, but kamblimenena, te ujaras ame orsavestar marimos le masăhko thai le duxohko, thai te nigras amaro sfinçomos ji koa gor, ande dar le Devllesti.
O bukurimos le Pavelohko.
2 Atearăna ame mišto! Ame či došaldeam khanikas, ame či maladeam khanikas, či athadeam khanikas.
3 Či phenau kadala butea kaste došavau tume, kă phendem mai angle kă san andel ille amară ande čivava thai ando merimos.
4 Sî ma khă baro pateaimos ande tumende. Sî ma soa čeačimos te lăudi ma tumença. Sîm pherdo zuralimos, xutel muro illo bukurimastar ande sal kăsnimata amară.
5 Kă i pala o avimos amaro ande Mačedonia, o stato amaro nas les či khă xodinimos. Samas năkăjime ande sal tipuri: dă avreal mardimata, andral dara.
6 Ta o Dell, kai zurearăl kolen kai perăn tele, zurearde ame andoa avimos le Titohko.
7 Thai na numai andoa avimos lehko, thai i andoa zuralimos savo sas zureardo i o tumendar. O phendea mengă pa tumaro kamimos o phabardino, pal iasfa tumară, pai rîvna tumari anda mande, kadea kă o bukurimos muŕo sas i mai baro.
8 Barem kă tristosardem tume anda muŕo zakono, či fal ma nasul; thai orta i te falas ma nasul – kă dikhau kă o zakono kodoa tristosardea tume (barem anda xançî čiro) –
9 varesar, akana bukuri ma, na kă anda kă sanas tristome, ta anda kă o tristomos tumaro andea tume koa skăpimos. Kă sanas tristome pala o kamimos le Devllehko, kaste na avel tume či khă xasardimos anda e rig amari.
10 Ande čeačimaste, kana o tristomos sî pala o kamimos le Devllehko, anel khă kăimos kai nigrăl koa skăpimos, thai savestar varekon či kăil pe čiăkhdata; ta kana o tristomos la lumeako anel o mullimos.
11 Kă dikta, orta o tristomos kadoa tumaro pala o kamimos le Devllehko, so amboldimos ušteadea ande tumende! Thai sal divanuri le došalimahkă! So xolearimos? So dar! So kamimos astardo! So rîvna! So doši! Ande sa tume sîkadean kă san uje ande kadoa dičimos.
12 Kadea kă, kana ramosardem tumengă kă či ramosardem tumengă čina andai doši kolesti kai kărdea o prasaimos, čina andai doši kolesti kai răbdisardea o prasaimos, ta kaste sîkadeol amaro baro phiraimos le kandimahko anda tumende angla o Dell.
13 Anda kodea samas zurearde. Ta, paša o zuralimos kadoa amaro, bukurisaileam i mai but andai bukurimos le Titohko, savehko duxo sas šudreardo tumendar saoŕăndar.
14 Thai kana lăudisailem xançî tumença angla leste, či sîmas dino lajavehko. Ta, pala sar ande savi buti phendem tumengă o čeačimos, sa kadea e lauda amari tumença angloa Tito, čeačili.
15 Les sî les i khă mai baro kamblimos anda tumende, kana anel pehkă godi anda tumaro ašundimos saoŕăngo, thai andoa limos kai kărdean lehkă, darasa thai isdraimasa.
16 Bukuri ma kă dašti pateau ma ande tumende ande sal dičimata.