Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groaza Domnului bagă fiori în mine!
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?
Mugește boul când are de mâncare?
6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8 O, de mi s-ar asculta dorința
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguiește
14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17 vine arșița vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19 Cetele celor din Tema se uită țintă la ele,
călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înșelați în nădejdea lor,
rămân uimiți când ajung la ele.
21 Așa sunteți și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți !
22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,
cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpărați-mă din mâna celor răi’?
24 Învățați-mă, și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis
și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiți pe orfan,
prigoniți pe prietenul vostru.
28 Uitați-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minți în față!
29 Întoarceți-vă , nu fiți nedrepți;
întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?
O dimosanglal le Iovohko.
1 O Iov lea o divano thai phendea:
2 Uf! te avilino daštimasa te thol pe ando toll mîŕî dukh,
thai te thon pe mangă sal bibaxtalimata ando toll,
3 sahkă aven mai phară sar e tišai la mareati:
anda kodea jean mangă le divanuri ji koa čeladimos!
4 Kă le săjeçi Kolehkă Aseazuralehkă pusade ma,
o dii muŕo pel lendi otrava,
thai dar le Raiesti šol šudrimata ande mande!
5 Zberîl o čiuši o văšuno kana sî les zălenimos?
Çîpil o guruw kana sî les xamahko?
6 Dašti te xas so sî bi gustohko thai bi lonehko?
Sî les vokh gusto le parnimos le anŕăhko?
7 Or savi buti saveatar či kamaua te azbau ma,
kodoa sî muŕo xabe, or sode avela dă sîloso o!
8 O, te ašundeola pe muŕo kamimos,
thai te pherăla o Dell muŕo ajukărimos!
9 Te kamela o Dell te linčearăl ma,
te tinzol Pehko vast thai te mudarăll ma!
10 Ašela ma barim kadoa lašimos,
kadoa bukurimos andel dukha savença delma:
kă či ăkhdata či ušteadem le
mothodimata Kolehkă le Sfîntohkă.
11 Ka soste te mai ajukrau kana či mai naštisarau?
Ka soste te mai ajukărau, kana jeangleol pe o gor?
12 E zor mîŕî sî khă zurallimos baŕăhko?
O stato muŕo sî xarkumako?
13 Či sîm me bi kandimastar,
thai či našlo o skăpimos mandar?
O Iov vatil pe.
14 Kukoa kai dukhaol sî les čeačio kai milla le amalesti,
orta kana e dar mekăles Kolestar Asa zurallestar.
15 Mîŕă phral sîkadi'le athadimahkă sar khă paioŕo,
sar e albia le paiendi kai nakhăn.
16 Khă kotorpaohko biujară lengo thawdimos,
o iw gomilil pe pa lende;
17 avel o phabarimos le millahko thai šuteol,
avel o tatimos le khamehko, thai šuteon lendi albia.
18 Kîrduri phirimatorengă den pe rigate anda lengo drom,
thai xasaon ande pustia thai merăn.
19 Le kîrduri kolengă andai Tema dikhăn orta pe lende,
le phiritorea andai Seba sî pherde
ajukărimos kana dikhăn le.
20 Ta ašen athade ande ajukărimos Lengo,
thai ašen mirime kana arăsăn lende.
21 Kadea san i tume akana anda mande.
Tume dikhăn muzŕo năkazo, thai daraon!
22 Phendem tumengă me kadea: „Den ma vareso,
potinen andal mandina tumară anda mande,
23 skăpin ma andoa vast le dušmanohko,
potinen ma andoa vast le jungalengo?”
24 Sîkavena ma, thai ašeauamuto;
kărăn ma te atearau ande soste bezexardem.
25 O sode dă bimeklimahkă sî le divanuri le čeačimahkă!
Ta so čeačearăn le xamata tumară?
26 Kamen te den mangă duma anda sa so phendem,
thai te na dikhăn dă sar bravall andel divanuri
khă biajukărdimatorehkă?
27 Tume či kărăn čeačimos le bidaddehkărăs,
Našaven tumară amales.
28 Dikhănta amande, rudi tume!
Ta či xoxavaua tume anglal!
29 Ambolde tume, na aven bičeače;
ambolde tume thai phenen kă sîm bidošallo!
30 Sî vokh bikris pe šib Mîŕî,
thai či lel sama muŕo mui so sî nasul?