Plângerea lui Iov
1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul și a zis:
3 „Blestemate să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul și umbra morții,
nori groși să vină peste ea
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce știu să întărâte leviatanul ;
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14 cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falnice morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpitură îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai aud glasul asupritorului;
19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți la suflet,
21 care așteaptă moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoară ,
22 care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine.”
O roimos le Iovohko.
1 Pala kodea, o Iov pîtărdea o mui thai dea armaia o des ande sao kărdi'lo.
2 Lea o divano thai phendea:
3 „Dinoarman te avel o des ande sao kărdilem,
thai e reat kai phendeas: „Kărdi'lo khă šaoŕo dă rig muršani!”
4 Parugleol pe ando tuneriko o des kodoa,
te na mai kandel pe o Dell lestar andoa čerii,
thai te na mai străfeal e lumina pa leste!
5 Te astarăla o tuneriko thai e ušal le merimasti,
norea thulle te aven pa leste,
thal negurea poa des te daraven les!
6 E reat kodea! Te garavela o tuneriko,
te xasaol abndoa bărši,
te na mai avel dindi maškar le šon!
7 E, sterpo te avel e reat kodea,
jealatar o veselimos anda late!
8 Diniarman te avel kolendar kai den armaia le des,
kolendar kai jeanen te xollearăn le Krokodilos;
9 te kaleon le čeraia andoa peraimos lengo,
dă ivea te ajukrăn e lumina,
thai te na mai dikhăl e iakh le zorendi o des!
10 Kă či phandadea o păŕ sao kărdea ma,
čina či garadea o dukhaimos angla mîŕă iakha.
11 Sostar či mullem ando păŕ mîŕa dako?
Sostar či dem muŕo duxo koa ankăstimos anda lako păŕ?
12 Sostar arakhlem čeanga kaste len ma?
Thai čiučea kai te den ma thud?
13 Akana sahkă avau suto, sahkă avau
Ujeardothai sahkă xodini ma,
Sahko sovau thai sahkă čiiosarau ma
14 le thagarnença kolença le barănça pai phuw,
kai vazde pehkă barimahkă thanamullimahkă,
15 le raiença kai sas le sumnakai,
thai pherdine pehkă khăra rupesa.
16 Or nahkă mai avau ande čivava,
sahkă avau khă nakota praxome,
sar varesar šaoŕă kai či dikhline e lumina!
17 Oče či mai dukhaven tu kola le nasul,
oče xodinin pe kola strandine zorandar.
18 Oče kola thodine andel lançuri sî mekline îmapače,
či mai ašunen o mui le meklitorehko;
19 kukoa o çînoro thai kukoa o mai baro sî sa iekh oče,
thai o robo skăpil pehkă stăpînostar.
20 Anda soste del o Dell lumina kolehkă kai dukhadeol,
thai čivava kolengă kărkă koa dii,
21 kai ajukrăn o mullimos thai či mai avel;
barem kă kamen les mai but dă sar khă bravallimos,
22 save našti mai daštin bukurimastar thai vesălimastar,
te arakhlino o than le merimahko?
23 Andasoste, phenau, kă O del lumina le manušes kai či jeanel karing te jeal,
Saves tideles o Dell anda sal riga?
24 Le roimata sî muŕo xabe dă sako des,
thai o jelimos šordeol mangă sar o pai.
25 Sostar darau, kodea kărdeol pe mangă;
sostar sî mangă dar, anda kodea sî ma rig!
26 Nai ma či ujimos, či pačea, či xodinimos,
thai o năkazo del pa mande.”