Deuteronomul 2

1 Ne-am întors și am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, și am ocolit multă vreme muntele Seir. 2 Domnul mi-a zis: 3 ‘Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. 4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine. 5 Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7 Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic.»’ 8 Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.

9 Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 (Mai înainte, aici locuiau emimii : un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii . 11 Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.) 13 Acum sculați-vă și treceți pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered. 14 Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. 15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. 16 După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit și a zis: 18 ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, 19 și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’ 20 Țara aceasta trecea, de asemenea, ca o țară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. 22 (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 De asemenea, aviții , care locuiau în sate până la Gaza , au fost nimiciți de caftoriți , ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.) 24 ‘Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25 De azi încolo, voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.’

26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului , cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: 27 ‘Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, 29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’ 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. 31 Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.’ 32 Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. 33 Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. 35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm. 36 De la Aroer , care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână. 37 Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc , de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le lovești.