Gosen. Iacov înaintea lui Faraon
1 Iosif s-a dus să înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ținutul Gosen .” 2 A luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciți?” Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.” 4 Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul Gosen.” 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.” 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?” 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele și n-au atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor.” 10 Iacov a binecuvântat iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses , cum poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Scumpetea în Egipt
13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.” 16 Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.” 17 Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii.” 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre.” 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.” 26 Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.
Sfârșitul lui Iacov se apropie
27 Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s-a apropiat Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune , rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt. 30 Ci, când mă voi culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” 31 Iacov a zis: „Jură-mi.” Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.
O Gosen. O Iakovo angla o Faraono.
1 O Iosif gălo te deldăštirea le Faraonos, thai phendea lehkă: „Mîŕă phral thai muŕo dadd arăsle andoa čem le Kanaanohko, le bakreança thai le guruvença, thai sa pehkă mandinatănça; thai sî ando than o Gosen.”
2 Lea panji phral anda lehkă, thai nigărdea le angloa Faraono.
3 O Faraono pušlea le phralen le Iosifohkă: „So buti kărăn tume?” On phendine le Faraonohkă: „Te robea sî bakrearea, sar sas i amară dadda.”
4 Thai mai phendine le Faraonohkă: „Ame avileam te bešas ăkh čiro koče ando čem, anda kă manai islazo anda le bakrea te robengă, thai sî khă baro bokhalimos ando čem le Kanaanohko; mekh te roben te ašen ando than o Gosen.”
5 O Faraono phendea le Iosifohkă: „Teo dadd thai te phrall avile tute.
6 O čem le Ejiptohko sî pîtărdo angla tute; tho te daddes thai te phralen ande o mai lašo than le čemehko. Te ašen ando than o Gosen; thai te arakhăsa anda lende manuši buteakă, thole te nikrăn mîŕă turme.”
7 O Iosif andea pehkă daddes le Iakovos, thai nigărdea les angloa Faraono. Thai o Iakov blagoslovisardea le Faraonos.
8 O Faraono pušlea le Iakovos: „Sao sî o dindimos le desăngo le băršengo tea čivavako?”
9 O Iakov dea anglal le Faraonos: „Le des le băršengo le phirimahko muŕo sî ăkh šell thai treanda bărši. Le bărši mîŕa čivavakă sas xançî koa dindimos thai jungale, thai na arăsle le bărši la čivavakă mîŕă daddengo, ando čiro lengă phiraimasko.”
10 O Iakov deadumadămišto pale le Faraonos, thai gălotar angla o Faraono.
11 O Iosif lašardea pehkă daddes thai pehkă phralen, thai dea le khă phuw ando čem le Ejiptohko, ande mai laši rig le čemesti, ando than le Ramsehko, sar phendeasas o Faraono.
12 O Iosif čeaileardea manŕăsa pehkă daddes thai pehkă phralen, thai sa la famelia pehkă daddesti, pala o dindimos le šaorăngo.
O kučimos andoa Ejipto.
13 Manas manŕo ande sa o čem, o bokhallimos sas but baro; o čem le Ejiptohko thai o čem le Kanaanohko rovenas, anda o bokhallimos.
14 O iosif tidea sa o rup, kai arakhadeolas pe ando čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, ando paruglimos le divehko, kai tinenas les le manuši, thai kadea kărdea ka sa kadoa rup te šol pe ando khăr le Faraonohko.
15 Kana isprăvisailo o rup andoa čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, sal Ejiptenea avile koa Iosifo, thai phende: „Dea me manŕo! Anda soste te meras angla tute? Kă rup manai ame.”
16 O Iosif phendea lengă: „Den tumară gurumnean, thai dava tume manŕo ando paruglimos le gurumngo tumară, kana manai tume rup.”
17 Andine pehkă gurumnea koa Iosif, thai o Iosif dea le manŕo ando paruglimos le grastengo, ando paruglimos le turmengo le bakreango thai le guruwengo, thai ando paruglimos le čiušengo. Dea le kadea manŕo ande kodoa bărši ando paruglimos sa lengă turmengo.
18 Palla so nakhlo kodoa bărši, avile koa Iosifo ando bărši o kolaver, thai phende lehkă: „Našti te garavas amară rahkă, kă o rup gălotar, le turme le gurumneangă nakhle ande stăpînirea amară rasti; či mai ašeas angla amaro rai numai le staturença thai amară phuweança.
19 Anda soste te maras tala te iakha, ame thai amară phuwea? Tiname andekh than amară phuweança ando paruglimos le manŕăhko, thai avasa amară rahkă, ame, thai amară phuwea. Dea me sămînça te thos ande phuw, kaste traisaras thai te na meras, thai te na ašen amară phuwea pusti.”
20 O Iosif tindea andoa Faraono sa le phuwea le Ejiptohkă; kă le Ejiptenea bitindine orsogodi pehko kotor, anda kă xalas le e bokh. Thai o čem arăslo ande stăpînirea le Faraonosti.
21 Sode poa poporo, xuladea les ande le četăçi, kata khă gor le Ejiptohko koa kolaver gor.
22 Numai le phuwea le rašeangă či tindea le, anda kă sas khă kris kataro Faraono, dinii anda le rašea, kai trainas anda so delas le o Faraono: anda kodea on či bitindine pehkă phuwea.
23 O Iosif phendea le poporohkă: „Tindem tume ades tumară phuweança, anda o Faraono; dikta dav tume sămînça, kaste daštin te thon ande phuw.
24 Koa čiro le tidimahko, dena e panji rig koa Faraono; ta le kolaver štar riga ašena tumengă, kaste thon ande phuw, thai te xrănin tume tumară šeavença thai kolença kai sî tume ande tumară khăra.”
25 On phendine: „Tu skăpisardean amari čivava! Te las nakhlimos angla amaro rai, thai avasa robea le Faraonohkă.”
26 O Iosif kărdea anda kadea khă kris, kai ašili ande pînŕănde ji ades, thai pala savi, panji riga anda avimos le phuweango le Ejiptohkă sî le Faraonohkă; numai le phuwea le rašeangă nai le Faraonohkă.
O gor le Iakovohko pašeol.
27 O Israel bešlo ando čem le Ejiptohko, ando than o Gosen. On bravaile, barile thai butile but dă sa.
28 O Iakov traisardea dešuefta bărši ando čem le Ejiptohko; thai le des la čivavakole Iakovohkă sas ăkhšell thai štarvardeši thai efta bărši.
29 Kana paši'lo o Israelo le mullimastar, akhardea pehkă šeaves le Iosifos, thai phendea lehkă: „Kana lem nakhlimos angla tute, tho, rudi tu, o vast tala muŕo prašau, thai phir lašimasa mança: te na prahosma ando Ejipto.
30 Thai kana sovaua pašea mîŕă dadda, te ankalaves ma avri andoa Ejipto, thai te prahos ma ando mormînto lengo.” O Iosifo phendea lehkă: „Kăraua pala tiro divano.”
31 O Iakovo phendea: „Solaxa mangă.” Thai o Iosif solaxadea lehkă. Pala kodea o Israelo meklea o mui po šerand le patohko.