1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care , pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” 7 Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” 21 Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”). 22 Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuți , care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.” 27 Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
1 Thai ame, ta, anda kă sam dineroata khă norosa kaditi dă baro dikhlitorengo, te das rigate or savi lopînz, thai e bezex kai del ame angali kaditi dă bipharăs, thai te prastas ando bešlimos koa prastaimos kai bešel amengă anglal.
2 Te dikhas orta koa Šerobaro thai koa Pherdimos amară pateamahko, kadeadar koa Isus, kai, andoa bukurimos kai sas Lehkă anglal, kăsnisardea o trušul, nakhlo le lajavestar, thai bešel ande čeačirig le skaminesti le raimahko le Devllehko.
3 Dikhăn limosa godi ka Kukoa kai kăsnisardea andai rig le bezexalendi khă bimeklimos kaditi dă baro anda Peste, anda ka na varesar te xasarăn tumaro illo, thai te perăn ašadimahkă andel duxuri tumară.
4 Tume či dean tume înkă ji koa rat, ando mardimos la bezexasa.
5 Thai bîstărdean o divano, kai del tumengă les sar iekhă šeavengă: „Šeava, na astarxoli po došalimos le Raiehko, thai na xasar teo illo kana san dioduma Lestar.
6 Kă o Rai došavel koles kai kameles, thai marăl la ŕaiasa orsave šaves kai lel les.”
7 Nikărăn e dukh: O Dell phirăl tumença sar varesar šavença. Kă sao sî o šeau kai či dukhaveles o dadd?
8 Ta kana či san mardine, saveatar saoŕăn sî le rig, san varesar tărnăxarea andoa kurvimos, ta na šeave.
9 Thai pale, kana tumară dadda le staturengă dukhadine ame, thai sa deam le e pativ kamblini, či trăbul but mai but te mekas ame le Daddehkă le duxurengo, thai te traisaras?
10 Kă on ande čeačimaste dukhavenas ame anda xançî des, sar pateanas on kă sî mišto; ta o Dell dukhavel ame anda amaro mišto, kaste kărăl ame jene Lehkă sfinçomahkă.
11 Sî čečio kă orsavi dukh, akana fal khă lopînz năkăjimasti, thai na bukurimasti; ta mai palal anel kolengă kai nakhline anda lati škoala, e roda dimasti la pačeati thai le bibezexalimasti.
12 Zureaon le vastendar ašade thai le čeangăndar šukă;
13 kroin droma orta le pînŕănça tumarănça, anda ta kukoa kai langal te na del pe rigate andoa drom, ta mai iekhatar te avel sasteardo.
14 Phirăn saoŕănça palai pačea thai o sfinçomos, bi savengo khonikh našti dikhăla le Raies.
15 Len sama mišto ta khonikh te na mukăl pe kata o xaro le Devllehko, anda ka na varesar te luludearăn raioŕa or vokh angluni kărtimasti, te nigrăl tume koa biujimos, thai but te aven astardine latar.
16 Dikhăn te na avel maškar tumende či khă kurvarii or lumeako sar o Esauo, kai anda khă xabe bitindea pehko čeačio dă anglal kărdo.
17 Jeanen kă mai palal, kana kamblea te lel o dinodumadămišto nas lino; anda kă, barem kă mangălas les iasfănça, nastisardea te paruveles.
18 Tume pašilean khă baŕbarăstar kai naašti asbalas pe thai sao sas astardo iagatar, na kalimastar, na tunerikostar, na bareabravalleatar,
19 či o bašlimos la šingako, či o mui, kai delas duma kadea kă kola kai ašunde les, mangline te na mai delengă duma,
20 (anda kă našti nikrănaso mothodimos kadoa: „orta kana khă juvindimos avela te asbal o baŕbaro, te avel mudardo baŕănça, or pusado la săjeatasa.”
21 Thai o dikhlimos kadoa sas kaditi dă darano ta o Moise phendea: Sîm darardo thai isdrau!”).
22 Ta pašilean le baŕbarăstar le Sionostar, la četateatar le Devllesti kolesti le juvindesti, o Ierusalimo čerikano, le deše le miiendar, le tidimastar ando desbaro le înjerengo,
23 la Khăngăreatar kolengo dă anglal kărdine, kai sî ramome andel čerurea, le Devllestar, o Krisînitorii saoŕăngo, le duxurendar kukolengă bibezexale, kărdine pherdimahkă,
24 le Isusostar, o Maškarditorii le phanglimahko kolehko le nevehko, thai le ratestar piteardo, kai del duma mai mišto dă sar o rat le Abelohko.
25 Len sama ka na varesar te na kamen te ašunen Kukoles kai del tumengă duma! Kă kana či skăpisarde kola kai či kambline te ašunen Koles kai delas duma pe phuw, kaditi mai but či skăpisaoas ame, kana amboldasame kata Kukoa kai del duma andal čeruri,
26 savehko mui isdraia atunčeara e phuw, thai sao akana kărdea o šinaimos kadoa: „Mai isdravaua înkă ăkhdata na numai e phuw, ta i o čerii.”
27 Le orbe kadala „pale ăkhdata” sîkaven kă o paruglimos le buteango isdraine, akadeadar le buteango kărdine, sî kărdo orta kaste ašen le butea kai či isdran.
28 Anda kă leam khă kadea thagarimos, kai našti te isdral, te sîkavas ame naismatangă, thai te anas kadea le Devllehkă khă rudimos čeailo, pateamasa thai darasa;
29 anda kă o Dell amaro sî „khă iag kai či atărdeol”