1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor , 6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Dar , dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți. 11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, 12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuși 14 și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța.” 15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
1 Anda kodea, te mekas le čeačimata anglal le Kristosohkă, thai te jeas karing kola le mištokărdine, bi te mai thoas pale e temelia le kăimasti le buteandar le mullimahkă, thai le pateaimahkă ando Dell,
2 o sîkaimos pal boldimata, poa thodimos le vastengo, poa juvindimos le mullengo thai pai kris e vešniko.
3 Thai kărasa e buti kadea, kana kamela o Dell.
4 Kă kola kai sas luminime ăkhdata, kai zumade e pativ e čerihko, thai kărdile jene le Sfîntone Duxosa,
5 thai zumade o Divano o lašo le Devllehko thai le zora le veakohko kai avela
6 thai save varesar peline, sî bidaštimahko te mai aven nevearde pale, thai andine koa kăimos, anda kă on karfon pale anda lende, le Šaves le Devllehko, thai den Les te avel prasaindo.
7 Kana khă phuw sî tindi le brîšindestar kai perăl butivar pe late, thai bareol khă čear kandimasti kolengă kai butearde, lel o dimosdumadămišto kata o Dell.
8 Ta kana anel kanŕă thai boz, sî šudini thai paše te avel diniarman, thai isprăvil ta thol pe lakă iag.
9 Barem kă das duma kadea, but kamimena, varesar tumendar ajukăras butea mai lašea thai save kai pašaven o skăpimos.
10 Kă o Dell nai bičeačio te bîstrăl o ašadimos tumaro thai o kamblimos, kai sîkadean les Lehkă Anavehkă, tume, kai kandean thai kandean le sfinçăn.
11 Kamas ta sakogodi anda tumende te sîkavel sa kodea zor, kaste nikrăl ji koa gor khă baro ajukărimos,
12 kadea ta te na mekăn tume, ta te ušteaven pe le urme kolengă kai, ando pateaimos thai ajukărimos, len le šinaimata.
13 O Dell, kana dea le Avraamos o šinaimos, anda kă našti solahalas pe iekh mai baro sar Leste, solaxai'lo orta pe Peste,
14 thai phendea: „Čeačimasa dauadumadămišto pa tute, thai butearaua but dă sa ti samînça.”
15 Thai kadea, anda kă ajukărdea ajukărimasa, lea o šinadimos.
16 Le manuši, soi orta, len te solaxan pe varekaste mai baro, e solax sî khă pateaimos, kai thol gor orsaveakă čiungar maškar lende.
17 Anda kodea i o Dell, anda kă kamelas te čeačearăl mai bute zuralimasa le manditorengă le xšinaimahkă o biparuglimos Lehkă mothodimahko, avilo khă solaxaimasa;
18 anda kaste, anda dui butea kai našti te parugleon, thai ande save sî bidaštimasa ka o Dell te xoxavel, te arakhas khă zuralo zuralimos ame, savengo skăpimos sas ame te astaras o ajukărimos kai sas amengă thodino anglal,
19 sao same sar khă nikărditoarea le diiesti; khă ajukărimos zuralo thai bimištimahko, kai šol pe ji înteal le poxtanestar dăandral o Templo,
20 kai o Isus šutea pe anda amendesar anglal phiritorii, kana sas kărdo „Baro Rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedehko.”