1 Vai de tine, pustiitorule , care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar. 8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!” 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” 15 Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?” 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.
1 „Au tutar, pustiitorina, kai varesar či sanas pustiime; kai čiorăs, thai či sanas čiordino înkă! Kana isprăvisa pustiimastar, avesa pustiime i tu, pala so isprăvisa te čiorăs, avesa i tu čiordino.”
2 Raia, aveltu milla amendar! Ame ajukras ande Tute. Av amaro kanditorii ande sako droboitu thai o skăpimos amaro ando čiro le kamimahko!
3 Kana ašundeol o mui Tiro, le popoare našen; kana uštes Tu, le neamuri phaŕadeon.”
4 „Thai o limos tumaro avela tidino sar tiden le mušiçî: xuten pa la sar xuten legrastlačeareakă.”
5 O Rai sî vazdino, thai bešel ando učimos. O pherăl o Siono le binikărdimahko thai le čeačimahko.
6 „Le des tiră sî po than, o xaraimos thai o jeanglimossî khă isvoro skăpimahko”; e dar le Raiestar, dikta e mandin le Sionosti.
7 Dikta, le zuralle den mui avri; le solea la pačeakă roven kărtimasa.
8 Le droma sî pustii; khonikh či mai phirăl pel droma. O Asur šindea o phanglimos, čidabadikhăl le četăçi, či dikhăl pe khanikaste.
9 O čem rovel thai sî tristome; o Libano sî pherdo lajaw, rovel; o Sarono sî sar khă pustimos; o Basano thai o Karmelo činosarăn pesti patrin.
10 „Akana, ušteaoa, – phenel o Rai, – akana učearaua Ma, akana vazdaoa Ma.
11 Kărdean khas, thai kărăn sulluma kîmpohkă; o phurdimos tumaro la xolleako poa Ierusalimo sî khă iag, kai orta tumen phabarăla tume dă sa.
12 Le popoare avena sar varesar bouri varohkă, sar varesar kanŕă šinde kai phabon ande iag.”
13 „Tume, kola dă dural, ašunen so kărdem! Thai tume, kola dă pašal, dikhăn e zor mîŕî!”
14 Le bezexale sî darardine, ando Siono, khă isdraimos astardea kolen le bikrisînimenen, kai phenen: „Kon anda amende dašti bešela paša khă iag phbarimasti?” „Kon anda amende dašti bešela paša le pare le vešnikurea?”
15 Kukoa kai phirăl ando bibezexalimos, thai delduma bi čiorimahko, kukoa kai či dinel khă valoso ankalado ando strandimos, kukoa kai çîrdel parpale pehkă vast, kaste na lel pativa čioreal, kukoa kai phandavel o kan te na ašunel divanuri trušalimahkă ratehkă, thai phandavel pehkă iakha kaste na dikhăl o nasul,
16 kodoa bešela andel thana le učimahkă; kotorabaŕăhkă zurearde avena ando than lehko le skăpimahko; dela pe lehkă manŕo, thai o pai či atărdeola lehkă.”
17 Le iakha tiră dikhăna le Thagares ande Lehko străfeaimos, thai dikhăna o čem ande sa lehko tinzomos.
18 O illo tiro anela pehkă godi la daratar kai nahkli thai phenela: „Kai sî o logofăto? Kai sî o visterniko? Kai sî kukoa kai dikhălas pa le turnurea?”
19 Atunčeara či mai dikhăsa le poporos kodoles le šutimahko, le poporos le dumasa kîlčime ta našti atearăsas les, la šibasa gîngîime, ta našti atearăsas la.
20 Dikh o Siono, e četatea amară desăngolebarăngo! Le iakha tiră daština te dikhăn o Ierusalimo, sar than ujeardino, sar khă çăra, kai či avela mutime, saveakă tille či avena ankalade čiăkhdata, thai saveakă pogorniçî či avena pîtărdine.
21 E, oče čeačimasa o Rai sî šukardino anda amende: o nikrăl than le nanilašandar, le paiorăndar buflle, kai sa kadea či šon pe berurea lopeçnça, thai či nakhăl či khă bero zurallimahko.
22 Kă o Rai sî o Krisînitorii amaro, o Rai sî amaro Čeačimatoriikrisalo, o Rai sî amaro Thagar: O skăpil ame!
23 Le šele tiră saile, kadea ta našti mai tiden o punŕo le katargohko, thai našti mai tinzon le poxtana. Atunčeara xulavel pe o limos, kai sî kaditi dă baro, kă ji pune i le lang len rig leste.
24 Či khă bešlitorii či phenel: „Sîm nasfalo!” O poporo le Ierusalimohko lel iertimos lehkă bezexalimatăndar.”