Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’” 2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5 „Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale. 6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.» 7 Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8 «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse. 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!’
11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!
12 Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.
17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește
și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieții noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.”
21 Isaia zisese : „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi.” 22 Și Ezechia zisese : „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”
O nasfalimos thai o sastimos le Ezešiahko.
1 Ando čiro kodoa, o Ezechia sas nasfalo pe merimos. O prooroko o Isaia, o šeau le Amoçohko, avilo leste, thai phendea lehkă: „Kadea delduma o Rai: „tho ando lašardimosteo khăr, kă merăsa, thai či mai juwisa.”
2 O Ezechia amboldi'lo le mosa koa zîdo, thai kărdea le Raiehkă kakoa rudimos:
3 „Raia, an Tukă godi kă phirdem angla Tute pateaimasa thai le illesa ujo, thai kărdem so sî mišto abngla Tute!” Thai o Ezechia šordea but iasfa.
4 Atunčeara o Rai deaduma le Isaiahkă kadeadar:
5 „Telear, thai phen le Ezechiahkă: „Kadea delduma o Rai, o Dell te daddehko le Davidohko: „Ašundem o rudimos tiro thai dikhlem le iasfa tiră. Dikta kă mai thoaua dešupanji bărši kal des tea čivavakă.
6 Skăpisaraua tut thai la četatea kadala, andoa vast le thagarehko la Asieriako, arakhaua e četatea kadea.
7 Thai dikta o sămno andai rig le Raiesti pala sao prinjeanesa kă o Rai phenela o divano kai phendea les:
8 amboldaua deše skărença e ušal saveasa ulisto o kham po kadrano le Axazohko.” Thai o kham dea pe parpale deše skărença pal skări pe sao ulistosas.
9 O dilabaimos le Ezechiahko, o thagar le Iudahko, le avimasa le nasfalimahko thai le sastimahko lehko.
10 „Phenauas: „Ande le mai laše bărši mîŕa čivavakă trăbul te jeau kal udara le thanehkă le mullengo! Sîm došalo le xasarimasa le kolavrăngă băršengă mîŕă, kai mai ašen mangă!
11 Phenauas: „Či mai dikaua le Raies, le Raies, pe phuw kolendi le juwidendi;
Či mai dikhaua či khă manušes ando than le mullengo!
12 O than muŕo sî lino thai nigărdino mandar, sar khă koliba bakrearăndi.
Atearau o thaw mîŕa čivavako šindo sar khă astardimahko, kai šinela ma anda lehkă astarimos.
Ji reateako thosa mangă gor.
13 Çîpisardem ji dădroboitu; sar khă leo, linčeardeasas sa mîŕă kokala!
Ji reateako thosa mangă gor.
14 Čiripiuas sar khă rîndunika, krokăniuas sar khă kokoro,
thai vatiuas sar khă gulumbiça.Mîŕă iakha dikhănas bilade karing o čerii:
„Raia, sîm ando năkazo, kande ma!”
15 So te mai phenau? O deamanglal thai ašundea ma.
Akana phiraua meklinotelal ji koa gor mîŕă băršengo, pala so sîmas tristome kadeadar.
16 Raia, andai milla Tiri bukuril pe o manuši čivavatar,
anda late mai sî ma i man phurdimos,
kă Tu kărăs ma sastevesto thai des ma pale e čivava.
17 Dikta, orta le dukha mîŕă sas karing o skăpimos muŕo;
Tu arakhlean čeailimos te ankalaves muŕo duxo andai groapa le ternimasti.
Kă šudean pala Tute sa mîŕă bezexa!
18 Kă na o than le mullengo lăudil Tu, na o merimos Barearăl Tu,
thai kola kai uliste ande groapa či mai ajukărăn ando pateaimos Tiro.
19 Ta kukoa o juwindo, e, kukoa o juwindo lăudil Tu, sar mande ades.
O dadd kărăl prinjeando pehkă šavengă o pateaimos Tiro,
20 O Rai skăpisardea ma!
Anda kodea, ande sal des amara čivavakă
bašavasa andal koarde le instrumente amară,
ando Khăr le Raiehko.”
21 O Isaia phendeasas: „Te anel pe khă melli smoitinendi, thai te tinzola pai phumni; thai o Ezechia traila.”
22 Thai o Ezechia phendeasas: „Pala sao sămno prinjeanaua kă ankleaua koa Khăr le Raiehko?”