1 Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.” 4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor , Sfântul lui Israel. 5 „Șezi într-un colț și taci , fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă !’ și nu te-ai gândit , nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu , și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată , în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece. 10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai : ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul , pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.
1 „Uli ta thai beši ande poši, šeibari, le Babilonosti; beši pe phuw, bi skamin raimahko, šei le Xaldeiendii; kă či mai phenena tukă saioŕî thai čeailimasti.
2 Lel baŕ la moarakă, thai măčinisar aŕo; ankalau ti kasînka, vazde e podi tea ŕoteati, sîkau te pînŕă, nakh le nanilašuri!
3 O nandimos sîkadeola pe tukă, thai dičiola pe teo lajau. Amboldaua, thai či mekaua khanikas.”
4 „O Potinditorii amaro bušol o Rai le oštirengo, o Sfînto le Israelohko.”
5 „Beši ande khă kolço, thai ašimuto, šei le Xaldeiendi! Kă či mai phenena tukă e thagrni le thagarimatăndi.
6 Xolleailemas po poporo Muŕo, pîngărisardemas Mîŕo mandimos, thai demas le ande teo vast: ta tut nas tu milla lendar, ta mekleanlezurales tala o hamo o zurallo le phurăhko.
7 Tu phenesas: „Andel veakuri avaua thagarni!” thai či dean tu godi, čina či dikhleanandosuno kă e buti kadea sî te isprăvil pe.
8 Ašunta akana, tu kutea dini le čeailimatăndi, kai bešes bi grijako thai phenes ande teo illo: „Me, thai dă sar me či avaua čiăkhdata phiwli, thai či avaua čiăkhdata bi šavengo!”
9 Thai varesar kadala dui butea kărdeona pe tukă andakhdata, thai sa ande kodoa des: i o xasrdimos le šavengo thai i o phiwllimos; perăna pa tute barea zorasa, ande xolli ka sa te drabardimata thai le but tiră fermečea.
10 Kă pateasas tu ande teo nasulimos thai phenesas: „Khonikh či dikhăl ma!” O xaraimos thai o prinjeandimos tiro xoxadine tu, ta phenesas ande teo illo: „Me thai dă sar me.”
11 Anda kodea o bibaxtalimos avela pa tute, bi te dikhăs lehkă zorea; e arman perăla pa tute, bi te dašti împătisla; thai andakhdata avela pa tute o xasardimos, ande biajukărimaste.
12 Av kadeadar te drabardimatănça thai le butimasa te farmečença, savengă dean ti buti dă anda teo tărnimos; dašti kă çîrdesa vokh valoso anda lende, daštisa kă kărăsa.
13 Ašadilean sa pušlindoi: te ušten kadedar thai te skăpin tu kola kai xulaven o čerii, kai pîndin le čeraia, kai vestin, palal šon le neve, so sî te kărdeol pe tukă!
14 Dikta le, arăsline sar e mirištea, kai phabarăla e iag, thai či va skăpina pesti čivava andal pare: kă či avela sar khă angar, ka sao tateol varekon, či khă iag, ka savi te bešel.
15 Kadea avela e bax kolendi kai ašadeosas te pušes le. Thai kola kai kărdean bitindimos lença ande teo tărnimos phaŕadeona sakogodi ande khă rig: thai či avela khonikh kai te avel tukă ando kandimos.”