1 Tu ești prea drept , Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? 2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor! 3 Totuși Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua măcelului! 4 Până când să se jelească țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!” 5 „Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului? 6 Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îți vor spune vorbe prietenoase.
Țara pustiită. Asupra pustiitorilor
7 Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, și de aceea o urăsc. 9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă și strângeți toate fiarele câmpului și aduceți-le ca s-o mănânce! 10 Un mare număr de păstori îmi pustiesc via , îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11 Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 12 Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace. 13 Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!” 14 „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar , după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui. 16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde’”, zice Domnul.
1 „Tu san but čeačio, Raia, kaste xau ma Tusa; kamau vresar te pušau Tu pa le lašardimata Tiră. Anda soste jeanangle o drom kolengo le nasulimatăngo, thai sa le čiordimahkă juwin ande pačea?
2 Thodean le, astardine anglunimos, bareon, den rodo. So sî čeačes, sa paše lengă mostar, ta dur lengă illestar!
3 Varesar, Tu, Raia, prinjeanes ma, dikhăs ma, rodes muŕo illo thai dikhăs kă sî Tusa. Lele sar varesar bakrean, kai trăbun šinde, thai lašarle andoa des le mudardimahko!
4 Ji kana te rovel o čem, thai te šuteol e čear pa sa le islazurea? Merăn le jiwine thai le čiriklea andai doši le nasulimatăngo le bešlitorengo. Kă on phenen: „O (Ieremia) nai te dikhăl amaro gor!”
5 „Kana prastaindoi kolença kai prasten pel pînŕă, on ašaven tu, sar daštisa te les tu koa nakhaimos varesar grastença? Thai kana či pateas tu koa garaimos dă sar ande khă čem ujeardo, so kărăsa pe le riga le phuteardimahkă le Iordanohkă?
6 Kă orta te phral thai o khăr te daddehko bitinen tu, orta on çîpin le mosa baro pala tute. Na patea le kana phenena tukă orbe amalimahkă.”
O čem pustiime. Pal pustiitorea.
7 „Mekhlem Muŕo khăr, thai meklem Muŕo mandimos, dem Mîŕa kamblimena ando vast lakă dušmaiengă.
8 O mandimos Muŕo arăslo anda Mande sar khă leo ando văši, xunxuisardea pa Mande; anda kodea či dabadikhau la,
9 Ta arăslo o mandimos Muŕo anda Mande khă čirikli limasti pestriçome, ande rig saveati tiden pe sal čiriklea le limahkă?” „Jeantar thai tiden sal jiwine le kîmpohkă, anen le kaste xan la!”
10 „Khă baro dindimos bakrerăngo pustiin mîŕî răz, ušteaven mîŕî phuw andel pînŕă; e phuw kutea mîŕî le čeailimasti paruven la ande khă pustimos meklino.
11 Pustiin la, thai oi bešel tristome thai pustime angla mande. Soa čem sî pustiime, thai khonikh či lel sama pe leste.
12 Pa sa le učimata le pustiimahkă aven pustiitorea, kă e sabia le Raiesti xal o čem kata khă gor koa kolaver; thai khonikh nai meklino ande pačea.
13 Thodine div, thai tiden kanŕă, ašadile bi valosohko.” „Te avel tumengă lajau so tiden, palai xolli e astardi le Raiesti!”
14 „Kadea delduma o Rai pa sal paše mîŕă kola le nasulimatăngă, kai azbaven pe le mandimastar kai dem les le poporohkă Mîŕăhkă le Israelohkă: „Dikta, çîrdaua le anda lengo čem, thai çîrdaua o khăr le Iudahko andoa maškar lengo.
15 Ta pala so çîrdaua le, avelama pale mila lendar, thai anaua le parpale sakoiekhăs ande lehko mandimos, thai sakoiekhăs ande lehko čem.
16 Thai te sîteona le droma Mîŕă poporohkă, te solaxana po Anau Muŕo, phendindoi: „Juwindo sî o Rai! „sar sîkadine Mîŕă poporos te solaxal po Baal, atunčeara avena baxtale ando maškar Mîŕă poporohko.
17 Ta kana či ašunena khanči, xasaraua bimeklimahko khă kadalestar poporo, mudaraua les thai xasaraua les, phenel o Rai.”