Plângere asupra sorții poporului
1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile ulițelor!
2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vase de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie.
4 Limba sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile , cu toată mila lor, își fierb copiii,
care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat mânia aprinsă;
a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată rodul păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,
care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjiți de sânge,
așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtați-vă, necuraților ”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!”
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutat la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Și acolo ni se sfârșeau ochii și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau pașii , ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitul , ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuți decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
21 Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirul și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.
Roimos pai bax le poporosti.
1 Au! sar kali'lo o sumnakai, thai sar parugli'lo o sumnakai o ujo!
Sar phaŕadile ăl baŕ le sfîntone Thanehkă kata sal kolçuri le dromengă!
2 Sar sî dikhline akana le šave le Sionohkă, kola le alosarde thai kučearde sar o sumnakai o ujo averdata, sar sî dikhline akana, au!
Sar varesar vasuri phuweakă, thai sar khă buti kărdi le vastendar le phuwearăhko!
3 Orta i le šakalea bandearăn pesti čiuči, thai den te pen lengă puien;
ta e šei mîŕă poporosti arăsli bi millako, sar le struçuri andoa pustio.
4 E šib le çîrditorestilačiučeako astardeol lehkă le taloiestar, šuti trušatar;
le šaoŕă mangăn manŕo, ta khonikh či del lengă les.
5 Kola kai pravardeonas xabenença laše, zalin pel droma.
Kola kai sas barearde ando phanŕuimos bukurin pe akana kha gomilatar gunoiehkăreatar!
6 Kă e doši la šeati mîŕă poporosti sî mai bari dă sar e bezex la Sodomati,
kai sas xasardi andekh leaka, bi te thodino varekon o vast pe late.
7 Lakă voievodurea sas mai străfeaimahkă sar o iw, mai parne sar o thud;
lengo stato sas mai lollo sar e merjeala; o mui sas lengă sar o safiro.
8 Ta akana lengo ameazaimos sî mai kallo sar o thuweardimos;
kadea kă či mai sî prinjeande pel droma,
lendi morčii sî astardi pel kokala, šuti sar o kašt.
9 Kola kai merăn sabiatar sî mai baxtale sar kola kai merăn bokhatar,
kai perăn strandime zorăndar, andai e lipsa le roadendi le kîmposti!
10 Le juwlea, sa lenga milasa, părisarăn pehkă šaven,
kai kanden le sar xamos, ando maškar le mudardimahko la šeako mîŕă poporohko.
11 O Rai thavdeardea pesti arman, šordea Pesti xolli e astardi;
astardea ando Siono khă iag, kai phabarăl lehkă temelii.
12 Le thagar la phuweakă nahkă patean, thai či iekh andal bešlitorea la lumeakă nahkă pateaino kă o dušmano,
kai delalesroata, sî te šol pe pel udara le Ierusalimohkă.
13 Dikta e roada le bezexăndi lehkă prooročitorengă, le bikrisango lehkă rašango,
kai šordine ande lehko maškar o rat kolengo bibezexalengo!
14 Xasardeonas sar le koŕă pel droma, makhle ratestar,
kadea kă khonikh naštilas te azbadeol lengă çoalendar.
15 „Dureon ta, marimenena!” delas pe lengă mui, „rigate, rigate, na azbadeon amendar!”
Kana našenas karing orde thai karing întea, maškar le neamurea, phenelas pe: „Te na mai bešen koče!”
16 Ande xolli Lesti o Rai phaŕadea le thai či mai ortol Pehkă dikhlimata karing lende!
O dušmano či mai rodea koa mui le rašango, čina či sas les mila kolendar le phurăndar.
17 Thai oče atărdeonas amară iakha thai ajukrasas dă iweantaină kandimos!
Le dikhlimata ortonas pe amengă ajukărimasa karing khă neamo, kai varesar či skăpisardeame.
18 Arakhănas amară pašea, kaste lopînzîn ame te jeas pe amară droma;
pašolas amaro gor, pherdilesas amară des…E, avileasas amaro gor!
19 Le našaitorea amară sas mai iekhatar sar le vulturea le čerehkă.
Našadeame pel baŕlebară, thai pîndisarde me ando pustio.
20 O phurdimos amara čivavako, o makhlo le Raiehko, sas astardo ande lengă groape, o,
pa sao phenasa: „Traisarasa tala lesti ušal maškar le neamurea.”
21 „Bukurisao thai xuti bukurimastar, šei le Edomosti, kai bešes ando čem o Uç!
Ta i tute nakhăla o tahtai, i tu mateosa, thai nandearăsa tu!
22 Šei le Sionosti, e bikris sî tukă isprăvime:
O či mai tradela tu ando robimos.
Ta tukă, šei le Edomosti, došarăla ti bikris;
Thai dela tukă po mui le bezexa.”