Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el.” 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă.” 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece” , le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce.” 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” 19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat , a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
Umblarea pe mare
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase , și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea , Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.
O merimos le Ioan Bolditorehko.
1 Ando čiro kodoa, o baro Irodo, ašundea dindoi duma poa Isus;
2 thai phendea pehkă kanditorengă: „Koadoa sî o Ioan Bolditori! Ušti'lo anda le mulle, anda kodea kărdeon minuni anda leste.”
3 Kă o Irodo astardeasas le Ioanos, phanglea les thai šuteasas ando beči, anda e doši la Irodiati, e romni lehkă phralesti le Filiposti;
4 anda kă o Ioan phenelas lehkă: „Nai tukă mišto te avel tukă dă romni.”
5 O Irod kamelas te mudarăles, ta daralas andoa norodo, anda kă o norodo dikhălas le Ioanos sar khă prooroko.
6 Ta, kana sas o prazniko lehkă desăhko le kărimahko, e šei la Irodiati khăldea angla lehkă gosti, thai čeilosardea le Irodos.
7 Anda kodea šinadea lakă ando solaxaimos kă dela la or so mangăla lehkă.
8 Sîkadi pehka datar, oi phendea: „De ma kata, ande khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko!”
9 O thagar falea les nasul; ta anda e doši lehkă solaxaimatăngo, thai le iakhăndar kukolendar kai bešenas kai skafidi lesa, mothodea te del lakă les.
10 Thai tradea te šinen o šero le Ioanohko ando beči.
11 O šero sas thodino ande khă teiari, thai dino la šeakă, kai nigărdea les ka pesti dei.
12 Le jene le Ioanohkă avile thai line lehko stato, praxosarde les, thai găline thai phendine le Isusohkă.
O butearimos le manŕăngo.
13 O Isus, kana ašundea e vestea kadea, teleardea oçal ande khă bero, kaste jeal Pehkă korkoŕo vsarekai, andekh than pusto. Le noroade, kana ašundine kadea buti, ankăste andal četăçi thai telearde pala Leste telal.
14 Kana ankăsto anda o bero, o Isus dikhlea khă gloata bari, kărdilea Lehkă mila anda late, thai sasteardea le nasfalen.
15 Kana peli e reat, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto, thoa čiro dikta kă nakhlo; de drom le noroaden te jean pehkă andal gava thai te tinen pehkă te xan.”
16 „Nai sostar te telearăn”, dea le anglal o Isus; „den le tume te xan.”
17 Ta on phendine Lehkă: „Nai ame koče numai panji manŕă thai dui maše.”
18 Thai O phendea lengă: „Anen le koče Mande.”
19 Pala kodea mothodea le noroadengă te bešen pe čear, lea kukola panji manŕă thai dui maše. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri, deadumadămišto, phaglea o manŕo thai dea kal jene, ta on ulade les kal noroade.
20 Saoŕă xaline thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri pherde ašimasa thai prušukănça.
21 Kukola kai xalesas, sas sar panji mii murši, avri anda le juvlea thai le šeaoŕă.
O phirimos pe marea.
22 Iekhatar pala kodea, o Isus zorasa lea Pehkă jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste pe rig e kolaver, ji kana dela drom le noroaden.
23 Pala so dea drom le noroaden, ankăsto po baŕobaro te rudil Pe, korkoŕo ande khă rig. Avilisas e reat, thai O sas korkoŕo oče.
24 Ando čiro kadoa, o bero sas lino le valurendar ando maškar la mareako; kă e bravall sas ande kolaver rig.
25 Kana phaŕadelas o des la reatetar, o Isus avilo lende, phirindoi pe marea.
26 Kana dikhle Les le jene phirindoi pe marea, darai le, thai phendine: „Sî khă čioxano!” Thai daratar çîpisarde.
27 O Isus phendea lengă iekhatar: „Zumaven, Me sîm; na daran!”
28 „Raia”, phendea Lehkă o Petro, „kana san Tu, phen mangă te avau Tute pel paia.”
29 „Av!” phendea lehkă o Isus. O Petro dea pe tele andoa bero, thai lea te phirăl pel paia kaste arăsăl koa Isus.
30 Ta, kana dikhlea kă e bravall sas zurali, darai'lo; thai anda kă leasas te jeal andră, dea mui: „Raia, skăpisar ma!”
31 Iekhatar, o Isus tinzisardea o vast, azbadea les, thai phendea lehkă: „Xançî pateaiamnea, anda soste či pateaian?”
32 Thai pala so šutine pe ando bero, e bravall ašili.
33 Kukola kai sas ando bero, avile thai dine čeanga angloa Isus, thai phendine Lehkă: „Čeačimasa, Tu san o Šeau le Devllehko!”
34 Pala so nakhline e marea, avile ande phuw le Ghenezaretosti.
35 Le manuši andoa than kodoa, kai prinjeanenas le Isusos, tradine te den phendimos ande sa le riga, thai andine Leste sa le nasfalen.
36 Le nasfale rudinas Les te mukăle kaditi te azban e podi Lehka raxameati. Thai sa kai azbade, sastile.