PSALMUL 35
Un psalm al lui David
1 Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza și scutul
și scoală-Te să-mi ajuți!
3 Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!
4 Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața!
Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
și să-i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos și alunecos
și să-i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viața;
8 să-i ajungă prăpădul pe neașteptate,
să fie prinși în lațul pe care l-au întins,
să cadă în el și să piară!
9 Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:
se va veseli de mântuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine,
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”
11 Niște martori mincinoși se ridică
și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12 Îmi întorc rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
și mă rugam cu capul plecat la sân.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng;
se strâng fără știrea mea , ca să mă batjocorească,
și mă sfâșie neîncetat.
16 Scrâșnesc din dinți împotriva mea
împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, până când Te vei uita la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei!
18 Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare
și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași,
nici să nu-și facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Își deschid gura larg împotriva mea
și zic: „Ha ! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”
22 Doamne, Tu vezi : nu tăcea!
Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezește-Te și scoală-Te să-mi faci dreptate!
Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghițit !”
26 Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea
și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care vrea pacea robului Său!”
28 Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.
O PSALMO 35.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Arakh ma Tu, Raia, mîră dušmaiendar,
mart Tu kolença kai marăn pe mança!
2 Le o arakhaimos thai o skuto,
Thai ušti Ta te kandes ma.
3 Învîrtisar e suliça thai e săjeata pa mîŕă dušmaia!
phen mîŕă duxohkă: „Me sîm teo skăpimos!”
4 Lajavehkă thai meklinetele te aven kola Kai kamen te len mîŕî čivava!
Te den parpale thai te lolleon kola kai den godi muŕo xasarimos!
5 Te aven sar e poši lini la bravalleatar,
Thai te našavele o înjero le Raiehko!
6 O drom te avelengă kaleardo thai isdrano,
thai te našavele o înjero le Raiehko!
7 Kă tinzosarde mangă lendi phal, bidošako, pe khă groapa,
kai xunade la, bičeačimahko, kaste len mîŕî čivava;
8 Te arăsăle o čioŕîmos biajukărimahko,
Te aven astarde ande phal, kai tinzosardela,
te perăn ande late thai te xasaon!
9 Thai atunčeara bukurila pe muŕo duxo ando Rai:
vesălila pe andoa skăpimos Lehko.
10 Sa le kokala mîŕă phenena: „Raia, kon daštil, sar Tute,
te skăpil koles le bibvaxtales iekhăstar mai zuralo sar leste,
koles le bibaxtales thai čioŕăs kolestar kai čiorăles?”
11 Varesar dikhlitorea xoxamne vazden pe,
thai pušen ma sostar či jeanau.
12 Ambolden mangă nasul andoa mištimos:
mekline muŕo duxo pusto.
13 Thai me, kana on sas nasfale, xureavauas ma gonesa,
mekauas muŕo duxo postosa,
thai rudiuas ma le šerăsa bandeardo ando bărkh.
14 Phirauas pherdo dukh sar anda khă amal, anda khă phral;
le šerăsa bandeardo, sar o roimos kha dako.
15 Ta kana perau me, on bukurin pe thai tiden pe;
tiden pe bi te jeanau me, kaste prasan ma,
te šinen ma biatărdimahko.
16 Tiden andal dandd pa mande,
andekhthan kolença bikrisako,
le šutimatănça prasaimahkărănça.
17 Raia, ji kana dikhăsa pe lende?
Skăpisar muŕo duxo anda lengă tinzomata,
skăpisar mîŕî čivava andal diare kadale puiengă leohkă!
18 Thai me lăudiua Tu ando tidimos kukoa o baro,
thai slaviua Tu ando maškar khă poporohko baro koa dindimos.
19 Te na bukurin pe mandar kola pe bičeačimaste kai sî mangă dušmaia,
čina te na kărăn pehkă sămnuri la iakhasa kola kai či dabadikhăn ma bičeačimahko!
20 Kă on či den duma pačeasa,
ta astarăn xoxaimata pa le manuši ujearde andoa čem.
21 Pîtrăn o mui buflo pa mande,
thai phenen „Ha! Ha! Amară iakha dikhăn pehkă akana o pherdimos kamblino!”
22 Raia, Tu dikhăs: Na aši muto!
Na dureao Tu mandar, Raia!
23 Ušti Ta, thai vazde Tu te kărăs mangă čeačimos!
Devlla thai Raia, le sama mande!
24 Krisînisar ma pala o čeačimos Tiro, Raia, muŕo Dell,
kaste na bukurin pe on mandar!
25 Te na phenen ande lengo illo; „Aha, dikta so kamasas!”
Te na phenen: „Nakhadeam les!”
26 Ta te aven lajavehkă thai dinetele sa kola kai bukurin pe anda muŕo bibaxtalimos!
Te xureaven pe lajavesa thai prasaimasa, kola kai vazden pe pa mande!
27 Te bukurin pe thai te veselin pe, kola kai arakhăn čeilimos ande muŕo bidošalimos,
thai te phenen biatărdimahko: „Baro te avel O Rai,
kai kamel e pačea Pehkă robohkă!”
28 Thai atunčeara e šib mîŕî lăudila o čeačimos Tiro,
ande sal des phenela e lauda Tiri.