Copacul cel mare
1 „Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă pace! 2 Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt față de mine. 3 Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpânirea Lui dăinuiește din neam în neam! 4 Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. 5 Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază. 6 Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul. 7 Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi l-au putut tâlcui. 8 La urmă de tot, s-a înfățișat înaintea mea Daniel, numit Beltșațar după numele dumnezeului meu și care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. I-am spus visul și am zis: 9 ‘Beltșațare, căpetenia vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți și că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuiește-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. 10 Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. 11 Copacul acesta s-a făcut mare și puternic, vârful lui se înălța până la ceruri și se vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. 13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam și iată că s-a coborât din ceruri un străjer sfânt . 14 El a strigat cu putere și a vorbit așa: «Tăiați copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el și păsările din ramurile lui! 15 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară și vor trece șapte vremuri peste el. 17 Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!» 18 Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tâlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți.’ 19 Atunci, Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: ‘Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!’ Și Beltșațar a răspuns: ‘Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi și tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului, 21 copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, 22 ești tu , împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. 23 Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului până vor trece șapte vremuri peste el.» 24 Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. 25 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. 26 Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri. 27 De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!’ 28 Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. 29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a luat cuvântul și a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?’ 31 Nu se sfârșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a coborât din cer și a zis: ‘Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția! 32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!’ 33 Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor. 34 După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam. 35 Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?’ 36 În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut . 37 Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”
Kukoa kašt o baro.
1 „O Nebukandençar, o thagar, karing sal popoară, neamuri, manuši anda sal šiba, kai bešen pe sai phuw: Te avel tume but pačea!
2 Arakhlem dromesa te kărau prinjeando le sămnurea thai le šukardimata, kai kăerdea le o Dell kukoa o But Baro angla mande.
3 Sode dă bară sî Lehkă sămnurea thai sode dă zuralle sî Lehkă šukardimata! O Thagarimos Lehko sî khă thagarimos vešniko, thai o stăpînimos Lehko ašel anda neamo neamoste!
4 Me o Nebukandençar, traiuas ujerdo ande muŕo khăr, thai baxtalo ando palato muŕo.
5 Dikhlem khă suno kai darardea ma; le gîndurendar savendar sîmas phiradino ande muŕo pato thai le dikhlimata le duxohkă mîŕăhkă pherănas ma daratar.
6 Mothodem atunči te anen angla mande sa le xaranen le Babilonohkărăn, kaste den ma o ameazaimos le sunehko.
7 Iekhatar avile le drabarne, le drabarne andel čeraia, le Xaldeia thai le drabaitorea. Phendem lengă o suno thai naštisarde te den les amazaimos.
8 Mai palal dă sa, avilo angla mande o Danielo, dinoanau Belšaçar, pala o anau mîŕă devlehko, thai sao sî les ande leste o duxo le devllengo kolengo le sfinçome. Phendem lehkă o suno, thai phendem:
9 „Belšaçarona, šerobaro le drabarnengo, jeanau kă sîtu ande tute o duxo le devllengo le sfinçonengo, thai kă anda tute nai či khă garadimos pharo; kadea dema o ameazaimos le dikhlimatăngo, kai sas ma ando suno.
10 Dikta le dikhlimata kai nakhline mangă andoa šero, kana sîmas ando pato. Dikhauas, thai dikta kă ando maškar la phuweako sas khă kašt but učio.
11 O kašt kadoa kărdi'lo baro thai zurallo, o gor lehko vazdelas pe ji kal čerurii, thai dičiolas katal riga sa la phuweakă.
12 E patrin lesti sas šukar, thai sas les but roade; ande leste arakhadeolas pe xamos anda sa; le jiwine le kîmpohkă tidenas pe tala lesti ušal, le čiriklea le čerehkă kărănas pehkă o kuibo ande lehkă ŕaia, thai orsao juwindimos juwindo xalas anda leste.
13 Andel dikhlimata kai nakhănas mangă andoa šero, ande muŕo pato, dikhauas, thai dikta kă ulisto andal čerurea khă străjero sfînto.
14 O çîpisardea zorasa thai deaduma kadea: „Šinen o kašt, thai phagăn lehkă ŕaia; činosarăn lesti patrin, thai phaŕaven lehkă roade; našaven le jiwinen tala leste, thai le čiriklean anda lehkă ŕaia!
15 Ta o butuko thai lehkă anglunimata, mekăn le ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo te avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te avel andekh than le jiwinença ande čear la phuweati.
16 O illo lehko le manušehko parugleoala pe ande khă illo jiwinako, thai nakhăna efta čiruri pa leste.
17 O mothodimos kadoa sas lino ando divano le străjerengo, thai thodino koa drom anglal sfinçi, kaste jeanen kola le juwinde kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo, kă deles kahkă čeaileol les, thai vazdel pe leste koles mai telal andal manuši!”
18 Dikta o suno kao diklem les, me, o thagar o Nebukandençar. Tu, Belšaçarona, deles ameazaimos, anda kă sal godeaver andoa thagarimos muŕo naštisarde te den les ameazaimos; ta tu, daštis, kă sîtu ande tute o duxo le devlengo le sfinçăngo.”
19 Atunči o Danielo, dinoanau Belšaçaro, ašilo mirime khă leaka, thai lehkă gîndurea biujearănas les. O thagar lea pale o divano, thai phendea: „Belšaçarona, te na biujearăl tu o suno thai lehko aneazaimos!” Thai o Belšaçar deanglal: „Raia muŕo, o suno kadoa te avekl anda te dušmaia, thai o ameazaimos lehko anda kola kai nai tusa!
20 O kašt kai dikhlean les, kai kărdilosas kaditi dă baro thai zurallo, ta vazdelas pe lehko gor ji andel čerurea thai dičiolas pe kata sa le gora la phuweakă;
21 o kašt kadoa, savesti patrin sas kaditi dă šukar thai sao sas les roade kaditi dă but thai ande sao sas xamos anda sa, tala sao tidenas pe le jiwine le kîmpohkă, thai andel ŕaia savehkă kăranas pehkă kuibo le čiriklea le khărăhkă,
22 tu san, thagarina, kai arăslean kaditi dă baro thai zurallo, savekho barimos bari'lo thai vazdinisai'lo ji kal čerurea, thai savehko stăpînimos tinzolpe ji kal gora la phuweakă.
23 O thagar dikhlea khă străjeres sfînto ulindoi pe thai phendindoi: „Šinen o kašt thai xasarăn les; ta e bučiuma le anglunimatănça ter mekăn la ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo, kaste avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te bešel andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, ji kana nakhăna efta čiruri pa leste.”
24 Dikta o ameazaimos kadale kărdimahko, thagarina, dikta o mothodimos Kolehko le But Barăhko, kai pherdeola pa o rai muŕo o thagar.
25 Našavena tu andoa maškar le manušengo, bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel.
26 O mothodimos te mekăl e bučiuma le anglunimatănça le kaštehkărănça, ameal kă o thagarimos tiro ašela tukă iekhatar so prinjeanesa o stăpînimos Kolehko so sî andel čerurii.
27 Andakodea, thagarina, čeailol tukă muŕo divano! Tho gor te bezexăngă, thai traisar ando bibezexalimos, šinla le bikrisăngo tirănça, thai fal tu nasul kolendar le bibaxtalendar, thai daštil pe kă lunjola teo baxtalimos!
28 Sa kadala butea pherdi'le poa thagar o Nebukandençaro.
29 Pala dešudui šon, ta kana phirălas po koperišo le palatohko le thagarnehko andoa Babilono,
30 o thagar lea o divano, thai phendea: „Ta nai kadoa o Babilono kukoa o baro, kai vazdemangă les me, sar than bešlimahko thagarno, andai zor mîŕă bravalimasti thai karing e slava le barimasti mîŕăsti?”
31 Ta či isprăvisailisas e orba kadea le thagaresti, kana khă mui ulisto andoa čerii thai phendea: „Ašun, thagarina Nebukandeçarona, kă lea pe teo thagarimos!
32 Našavena tu andoa maškar le manušengo, thai bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel!”
33 Orta ande leaka kodea, pherdi'lo o divano kodoa poa Nebukandençaro. Sas našado andoa maškar le manušengo, xalea čear sar le guruw, o stato sas lehkă tindeardo la iasfatar le čeresti, ji kana barile lehkă ball sar le por le vulturohkă, thai le undii sar le deare le čirikleangă.”
34 Pala o nakhlimos le čirurengo phendine, me, o Nebukandençar, vazdem le iakha karing o čerii, thai avilea mangă pale e godi koa than. Demdumadă mišto Koles But Barăs, lăudisardem thai slavisardem Koles kai trail vešniko. Kodoa savehko stăpînimos sî vešniko, thai savehko thagarimos nikrăl neamo neamoste.
35 Sa le bešlimatorea la phuweakă nai khanči angla Leste; O kărăl so kamel la oasteasa le čerurengăreasa thai le bešlitorença la phuwakăreasa, thai khonikh našti te bešel pa Lesti xolli, čina te phenel Lehkă: „So kărăs?”
36 Ando čiro kodoa, avili mîŕî godi parpale; e slava le thagarimasti mîŕăsti, o barimos thai o străfeaimos muŕo dine pe mangă parpale; le divanitorea mîŕă thai le mai bară mîŕă pale rodine ma; sîmas thodino pale pa muŕo thagarimos, thai e zor mîŕî barili.
37 Akana, me, o Nebukandençar, lăudi thai vazdaule Thagares le čerurengărăs, kă sa Lehkă butea sî čečiune, sa le droma Leghkă sî orta, thai O daštil te mekăltele koles kai phirăl barimasa!”